7. „TRAGEŢI ÎN EI…”

În dimineaţa de 14 Decembrie îmi telefonează Papanace, comunicându-mi, cu mare îngrijorare în glas, o ştire foarte grava primita din Dobrogea. În plasa Cogealac, unde erau sate colonizate cu refugiaţi macedo-români din Cadrilater, ar fi izbucnit conflicte între aceştia şi vechea populaţie româneasca. Conducătorul Statului a dat ordin, prin Comandantul Jandarmeriei, ca jandarmii din localităţile unde s-au produs aceste tulburări sa traga în coloniştii macedoneni, pentru a restabili ordinea. Posturile de jandarmi erau în mare încurcătura şi ele, deoarece ştiau ca macedo-românii refugiaţi din Cadrilater se bucurau de ocrotirea autorităţilor administrative ale judeţului, formate din legionari. Nicolae Şeitan, Prefectul Judeţului, aflând de existenta acestui ordin, s-a adresat lui Papanace, cerându-i sa lămurească lucrurile la Bucureşti.

Papanace a venit la mine la Preşedinţie, si, după convorbirea avuta cu el, m-am dus la General pentru a-i cere lămuriri. Mi se părea peste putinţă sa existe un astfel de ordin. Faptul era de o gravitate excepţională, daca jandarmii, dând curs ordinului venit de la Conducătorul Statului, ar fi tras în fraţii macedoneni, nu stiu ce s-ar fi întâmplat. Era de neconceput ca într-un regim legionar, aceşti români din Pind şi din alte parti ale Peninsulei Balcanice, care au făcut uriaşe sacrificii pentru cauza naţională, sa fie împuşcaţi ca nişte inamici ai Statului.

— Domnule Sima, mi-a spus Generalul, am informaţii precise ca în satele colonizate cu macedoneni din Cadrilater se petrec grave conflicte cu populaţia locala. Acestea pot sa degenereze, ca… în 1907, într-o răscoală. Trebuie restabilita ordinea, înainte de o fi prea târziu. Am dat dispoziţii jandarmilor sa utilizeze şi armele daca va fi nevoie.

— Domnule General, i-am răspuns, ma ofer eu sa ma duc la Constanta, pentru a ancheta personal cazul semnalat de D-voastra, la fata locului. Ar fi tragic ca aceşti oameni, de doua ori fugăriţi de la vetrele lor, sa nu-şi găsească linişte nici într-o Românie Legionara, pentru a carei biruinţa au făcut mari sacrificii. La Constanta au căzut doi legionari macedoneni în luptele de la 3 Septembrie şi participarea lor a fost foarte importanta la răsturnarea Regelui Carol. Plec chiar asta seara la Constanta şi ma întorc poimâine cu rezultatul.

Împreuna cu Papanace şi alti însoţitori am luat acceleratul de seara şi a doua zi dimineaţa, Duminica, am coborât pe peronul gării Constanta. Aici am fost întâmpinaţi de Prefectul Judeţului, Nicolae Şeitan, Seful Regiunii, Eugen Teodorescu, Primarul Oraşului, Traian Puiu, şi alte autorităţi. Îndată am pornit cu maşinile spre comunele împricinate, unde s-au semnalat tulburări în care jandarmii primiseră ordin de la General sa traga în colonişti. Ajunşi aici, am străbătut mai multe sate, am întrebat prin casele oamenilor şi ne-am informat asupra „răzmeritei”. Veştile transmise la Bucureşti erau total deformate. Nişte incidente banale, inevitabile când alte valuri de populaţie se aşează în satele băştinaşilor. Aceştia îşi vedeau spaţiul lor vital restrâns, mai ales ca românii veniţi din Cadrilater aveau un gen de viaţă diferit de-al lor, bazat precumpănitor pe creşterea oilor şi vitelor. Nici pe departe nu ma aflam în fata acelor conflicte ameninţătoare, pe care le zugrăvise Antonescu. Era iarna şi frig. Oamenii, cu femei şi copii, stăteau unghiuriti în casele lor, la gura unui foc. Se bucurau de vizita noastră şi ne-au primit cu multa căldură.

Ne-am întors la Constanta, unde a avut loc o mare întrunire legionara. După cuvântul de deschidere al şefilor localnici, le-am vorbit eu explicându-le momentul politic în care ne aflam. Am accentuat necesitatea ordinii şi a disciplinei în toate sectoarele.

Cu acest prilej, am mai văzut o serie de instituţii: sediul legionar, redacţia gazetei Biruinţa, mai multe cantine ale „Ajutorului Legionar”, staţiunea Mamaia cu instalaţiile ei, unde am admirat valurile îngheţate ale marii.

Seara, cu un alt tren, ne-am întors în capitala.

A doua zi, Luni, m-am prezentat Generalului, informându-l asupra celor constatate în judeţul Constanta. Au fost anumite incidente, dar acestea n-au luat niciodată proporţii ameninţătoare, încât sa facă necesara intervenţia forţelor de ordine publica. Sunt fricţiuni inerente când se produc deplasări de populaţie dintr-o regiune într-alta.

Generalul n-a fost mulţumit cu rezultatele anchetei mele. El vroia să-şi arate străşnicia. Sa curgă sânge, sa fie moarte şi cadavre, pentru a justifica, în fata autorităţilor germane, masurile ce le va lua mai târziu, când va încerca sa ne disloce de la putere.