8. MAREA PROVOCARE.

Era în Ajunul Anului Nou. Zi de bucurie pentru toţi Românii, zi de speranţă în restaurarea patriei în vechile ei hotare. Numai cugetul negru al lui Antonescu gândea altfel. Pentru el, Anul Nou nu era decât un nou prilej ce i se oferea pentru a defăima Mişcarea, întristând inimile tineretului legionar.

Generalul a imaginat pentru Anul Nou o dubla acţiune contra Mişcării, la nivele diferite, dar cu acelaşi obiectiv: sa creeze în jurul ei o atmosfera de nelinişte şi teama, pentru a justifica lovitura de Stat de mai târziu. Mişcarea ar pregăti noi acte de teroare, de asta data la scara naţională, în toate oraşele şi judeţele tarii, iar el, Conducătorul Statului, responsabil de ordinea interna, da semnalul de alarma, neputând tolera la infinit dezmăţul unei grupări catilinare.

Mişcarea trebuia stigmatizata chiar în Sfânta Noapte a Noului An, prin intervenţia omului sau de încredere, Alexandru Rioseanu, Subsecretar de Stat la Interne; de alta parte, el însuşi, Antonescu, îl va confirma. Folosindu-se de proclamaţia de Anul nou, va adresa un aspru avertisment legionarilor, făcându-i responsabili de „anarhia” din tara.

Eram în Bucureşti, în Ajunul Anului Nou 1941, când mi se aduce la cunoştinţa un straniu ordin semnat de Rioseanu, Subsecretar la Interne. Nu era numai grav prin conţinutul lui, dar şi prin procedeul folosit pentru a-l transmite organelor subalterne. Rioseanu, fara să-l întrebe pe superiorul lui, Generalul Petrovicescu, şi fara ca acesta sa ştie măcar ceva, şi-a permis sa se adreseze direct prefecţilor şi Legiunilor de Jandarmi, pentru a-i face răspunzători de menţinerea liniştii şi ordinii în judeţele lor.

La ce se referea acest ordin? La o fapta cumplita ce-o pregăteau legionarii: ei plănuiseră ca în noaptea de Anul nou sa lichideze uneltele regimului carlist care mai rămăseseră nepedepsiţi la Jilava. Dar nu numai atât. Ameninţarea unui masacru se întindea asupra tuturor oamenilor politici de toate culorile. Mişcarea ar fi vrut ca printr-o singura lovitura sa termine cu toţi adversarii ei politici, răspunzători de prigoanele suferite. Deci, conform acestui ordin, un Maniu, un Brătianu, nici ei nu ar fi fost cruţaţi! Mi-a stat mintea în loc când am citit ce-a scris Rioseanu. Ce intriga diabolica! şi acum sa reproducem conţinutul acestui ordin scelerat: „Ministerul având informaţii ca în ajunul şi noaptea Anului Nou s-a hotărât executarea oamenilor politici ai vechiului regim din judeţul dv. va invit ca de urgenta, împreuna cu comandantul garnizoanei şi comandantul legiunii de jandarmi, sa luaţi cele mai severe masuri pentru garantarea vieţii tuturor acestor oameni politici ce sunt în acest judeţ.

Se vor supraveghea locuinţele lor în aşa fel ca la prima tentativa de dezordine sa se ia masurile convenite.

Va invit ca prin masurile ce veţi lua sa asiguraţi liniştea şi ordinea cea mai perfecta în judeţul dv. Toţi cei ce se vor abate de la ordinele şi dispoziţiile în vigoare vor fi imediat arestaţi şi deferiţi instanţelor judecătoreşti. În caz ca se vor opune cu focuri de arma, sa se traga în ei.”

Informaţiile, pe baza căruia s-a alcătuit acest ordin, n-aveau nici o baza reala. Toată lumea legionara şi întreg poporul se pregăteau sa petreacă Anul Nou în voie buna, nădăjduind ca va fi mai bun decât cel precedent, când tara a suferit atâtea dezastre. Nicăieri nu s-au semnalat dezordini. Nici urma de acele planuri şi proiecte ale legionarilor de a-i ucide pe oamenii politici. Ordinul lui Rioseanu era fals şi mincinos de la un capăt la altul. Presupusa noapte a Sf. Bartolomeu în România era o invenţie criminala a lui Rioseanu, care, la rândul lui, a acţionat cu acoperirea şi la instigaţia Generalului. Conducătorul avea nevoie de noi piese de acuzaţie contra Mişcării, pentru a le servi prompt şi conştiincios Berlinului.

Când am citit ordinul lui Rioseanu, m-am înfiorat de mişelia acestui om. Eu nu primisem nici cea mai neînsemnata informaţie ca s-ar pregăti ceva contra oamenilor politici: dimpotrivă, tensiunea scăzuse în tara după agitaţiile din luna Noiembrie, şi toată lumea respira uşurată ca s-au normalizat relaţiile cu Conducătorul Statului.

Nu puteam lăsa ordinul lui Rioseanu fara replica. Daca nu mi-aş fi spus cuvântul, ar fi însemnat că-l aprob, fiind de acord cu dispoziţiile luate. Putea avea urmări incalculabile. În afara de prefecţi, Legiunile de jandarmi şi garnizoanele militare au fost alarmate pentru a lua masuri de protecţie a foştilor oameni politici. Daca s-ar fi pus în aplicare, se ajungea inevitabil la conflicte între autorităţile militare şi civile, dominate de legionari. Prefecţii cunoşteau situaţia din judeţul lor şi nu ar fi permis sa se organizeze expediţii de apărare a celor presupuşi a fi ameninţaţi de legionari. De alta parte, ordinul emanat de la Rioseanu nu era nici cel putin legal. Constituia un abuz de putere, caci nu purta semnătura Generalului Petrovicescu. Un ordin atât de grav, care tulbura toată tara, nu putea fi trimis de un Subsecretar de Stat, ignorând autoritatea superiorului sau.

Am redactat în graba un alt ordin, scurt şi concis, adresat prefecţilor, prin care anulam intervenţia criminala a lui Rioseanu. În toată tara, spuneam eu, domneşte perfecta linişte, şi nici unui om politic nu-i este ameninţată viaţa. A trecut „Anul Nou” şi temuta baie de sânge, anunţată de Rioseanu, s-a rezumat la jocuri şi cântece. Lumea petrecea…

După Anul Nou, în prima mea convorbire cu Antonescu, i-am atras atenţia asupra gravităţii ordinului dat de Rioseanu şi i-am cerut îndepărtarea lui din guvern. S-a făcut vinovat de o provocare a Mişcării şi de o grava încălcare a autorităţii superiorului sau, Generalul Petrovicescu. După cum poate constata singur, nu s-a petrecut nici cel mai mic act de violenta de Anul Nou, nicăieri în tara, nici în cel mai îndepărtat colt. Generalul mi-a răspuns vădit încurcat, când i-am spus ca incidentele profetizate nu se produseseră, cu nişte fraze inteligibile. Cum era să-l dea afara pe Rioseanu, când erau complici la săvârşirea acestui atentat contra Legiunii?

Într-adevăr, atacul lui Rioseanu era combinat cu un alt atac, care venea direct de la Conducătorul Statului. În noaptea de Anul Nou, cum e obiceiul, Antonescu a adresat o proclamaţie către tara. Mare mi-a fost mirarea când, în mesajul sau, reia tema dezordinilor din tara, adresând un sever avertisment legionarilor. De Anul Nou, un Conducător de Stat, chiar de cea mai joasa speţă, trece peste neajunsurile guvernării şi adresează cuvinte de încurajare, pace şi frăţietate cetăţenilor. Numai în discursul lui Antonescu se auzea un alt ton, cu vociferări şi ameninţări la adresa legionarilor.

M-am adresat şi eu în noaptea de Anul Nou poporului, cu o cuvântare radio-difuzata. Nu am atacat pe nimeni, ci am exaltat roadele guvernării noastre, sub conducerea Generalului Antonescu. Am prezis un an de grandioase realizări în România, cum n-a mai cunoscut istoria noastră moderna. aşa ar fi fost, daca nu pândeau fiarele de la Preşedinţie…