l.Originile loviturii de stat

Cauzele care l-au determinat pe Generalul Antonescu sa recurgă la forţa pentru a-i expulza pe legionari din incinta Statului, calcând ordinea constituţională în vigoare, sunt multiple şi variate. Enumeram cele mai importante:

1. Firea lui orgolioasa. Nu putea suporta pe nimeni lângă el care să-i îngrădească exerciţiul puterii lui. Nu era capabil de o colaborare loiala, de o împărţire a răspunderilor, caci odată ajuns la un rang în Stat, ţintea la o poziţie mai înalta. Pentru a-şi atinge telul, n-avea nici un scrupul. Era capabil de toate crimele şi trădările. Pactul cu Mişcarea era o soluţie provizorie, impusa de necesitatea de a-şi consolida puterea, dar, din primul moment, s-a gândit sa depăşească aceasta faza, fie aservind Mişcarea, fie înlăturând-o.

2. O cruzime înnăscută. Nu iubea poporul şi varsa sângele lui cu uşurinţă. El credea numai în stat, iar poporul nu era altceva decât un fel de materie prima, destinata sa întreţină Statul cu sacrificiile lui. Era un patriot sui-generis, înţelegând prin patriotism supunerea celorlalţi propriei lui persoane.

3. Bun militar, dar nu om politic. Nu era capabil sa se orienteze în timp, sa vadă dincolo de interesele imediate, care se confundau cu propriile lui interese de dominaţie personala. A mers în 1940 cu Axa, pentru ca numai cu sprijinul german putea sa ajungă la putere şi sa se menţină. Dar când frontul din răsărit a început sa se clatine, şi-a uitat de vechile lui declaraţii de loialitate fata de Hitler şi a început sa sondeze partea cealaltă, pentru a se desprinde de Axa la momentul oportun.

4. O noua camarila. În jurul Generalului Antonescu s-a constituit un alt anturaj, de aceeaşi extracţie infama ca şi a Regelui Carol II. Camarila îl împingea la o ruptura cu Mişcarea. Setea de putere, banii şi alte interese s-au întreţesut, formând platforma politica a noii camarile. Între anturajul antonescian şi Mişcare s-a produs o rivalitate crescânda, care nu putea duce decât la otrăvirea relaţiilor noastre cu Conducătorul.

5. O camarila înstrăinată de neam. Anturajul Generalului Antonescu nu era animat de sentimente naţionale ca să-şi dea seama de raul ce-l poate face tarii. Era o camarila deschisa infiltraţiilor străine, din care n-au lipsit nici agenţii puterilor ostile Axei: englezi, americani, bolşevici. Obiectivul acestor infiltraţii din imediata apropiere a Generalului era sa provoace ruptura Generalului de Mişcare, caci odată rămas singur în fruntea Statului, uşor putea fi manevrat.