Cuvânt înnainte

După ce s-au îndurat, în anii trecuți, prea înălțatul și de Dumnezeu încoronatul ÎMPĂRATUL nostru, domnul IOSIV II, a porunci crăescului său guberniu, din Marele Prințipat al Ardealului, ca, precum la alte neamuri, așa și la români se se rădice școale, în care să se învețe toți pruncii în limba sa a ceti, a scrie, a numera sau arithmetica și învățătura creștinească, ca se poată fieștecarii dintră dânșii fi nu numai buni fii ai patriei sale, ci și adevărați creștini și s-ar fi și rădicat în anul mai de curând trecut, 1782, școala normalească, în Blaj, a caria director fuiu însuș orânduit de la înălțatul crăescul guberniu, alta nu era înapoi, fără numai se mă apuc se fac și se typăresc cărțile cele poruncite pentru folosul și procopsala numitelor școale. Drept aceea, iată, m-am apucat și am și făcut Catehismul acesta, în care, cât mi-au fost cu putință, am cuprins, sau, se zic așa, am strâns și am grămădit, pe scurt, laolaltă toate dogmele și închieturile credinței cei adevărate, toate deregătoriile creștinești și toate obiceiurile Besericei Resaritului, care mi s-au văzut a fi pruncilor (pentru care s-au și făcut această carte) mai de lipsă a le învăța și a le ști; căci, toate a le îmbulzi nu le-am putut, mai vârtos pentru aceea, ca nu cumva facându-se cartea mai mare, prețul încă să i se suie și, dintraceaia, se se nască pricină, pentru care cei seraci, de care mai mulți se află în neamul nostru, decât bogați, se nu ș-o poată cumpăra. În care muncă a mea, m-am sârguit, cât am putut, ca de la cuvintele și vorbele cele tocmai românești, nicicum se nu me abat și depărtez, ci se le aleg, după cum pe unele locuri mai bine vorbesc românește de cât pe altele, precum am și făcut, nu pentru alta ceva, fără numai ca prin normă, prin care, după prea înaltă voie a chesaro-crăescului maiestat trăbue se se îndrepte toți oamenii, se se îndrepte și se se sporească și limba noastră, precum și a altor neamuri;

Dreptaceaia, tu, care vei ceti cartea aceasta, nu me judeca pentru cuvintele și vorbele care doară ți s-or vedea nouă sau streine, precum au făcut, fac și vor face unii care, în viața lor, nici atâta n-au făcut pentru binele de obște, ci numai au zăcut și au cârtit pe alții pizmuindu-le numele și lauda, care pe dreptate l-au căpătat prin lucrurile cele bune, cele făcute pentru obște, ci, o ia, o citește și, dacă vei afla întrânsa vro sminteală care se fie adevărată, o iartă, aducându-ți aminte că tu încă poți în multe sminti. Fii sănătos.

(Școala Ardeleană, vol. 1. Ediție critică note, bibliografie și dosar de Florea Fugariu. București. Editura Minerva, 1983, p. 34–35.)