IX

Între noauă și zece ore înainte de amiazi toți proprietarii caselor însemnate cu cruci roșii primiră următoarea adresă secretă:

„Salutare patriotică!

Astăzi dimineața s-a constatat că pe casa d-voastre, ca și pe alte case nelocuite de români, o mână necunoscută a făcut cruci cu cretă roșie. Atât aceste cruci roșii, cât și alte împrejurări ajunse la cunoștința acestui oficiu justifică bănuiala că populația română din oraș și dimprejur, agitată și amăgită de oameni ambițioși și răuvoitori, are de gând să turbure astă-seară liniștea publică.

Administrațiunea locală a luat toate măsurile cuvenite pentru asigurarea liniștei, făcând arătarea cuvenită înaltului guvern regesc al trebilor dinlăuntru și cerând ajutorul armatei.

Vă comunic aceste spre a vă scuti de orice grijă și a vă cere concursul patriotic în ceea ce privește susținerea ordinii!

Primăria a găsit de cuviință a lua următoarele măsuri și a vă invita să le respectați și să faceți ca ele să fie respectate de toți casnicii d-voastre:

1) Să păstrați cea mai adâncă tăcere despre toate cele privitoare la prezenta adresă, fiind încredințați de privegherea administrațiunii asupra tuturor mișcărilor din oraș și dimpregiurul orașului;

2) Să vă păziți de orice atitudine bătătoare la ochi și să stați cu toți casnicii d-voastre acasă; de altmintrelea, puteți să ieșiți la plimbare, ca în alte duminici, căci în cursul zilei securitatea nu va fi câtuși de puțin periclitată;

3) Să considerați de datoria d-voastră cetățenească a nu ieși și a nu permite casnicilor d-voastre să iasă din oraș, spre a nu da prin aceasta motive de bănuială, cu atât mai mult cu cât administrația nu garantează securitatea decât înlăuntrul barierelor orașului;

4) Astă-seară veți lipsi de la reprezentațiunea teatrală atât d-voastre, cât și casnicii d-voastră, fără să lipsiți însă a vă face pregătirile și fără să spuneți cuiva că nu veți merge.

Pe deplin încredințați de cumpătul patriotic al d-voastră, subsemmtul oficiu nu se îndoiește câtuși de puțin că va avea acest concurs al d-voastră. “

Îndată după trimiterea acestei adrese, d. primar primi următoarea telegramă din Pesta:

„S-a dat ordin d-lui comandant din Sibiu, generalul baron de Laujfenteich, să se pună în înțelegere cu d-voastră, consignând, deocamdată, un regiment de infanterie și o baterie de artilerie. Vă cer imediat un raport detailat despre sitiuițiune. “

Primind depeșa, primarul trimise îndată pe ofițerul de ordonanță la d-l colonel comandant și pe secretar la d-l președinte, spre a-i invita la consiliu.

Până la sosirea lor, primarul se așeză la masă și începu să citească raporturile intrate în absența sa, spre a-și aduna elementele raportului ce trebuia să înainteze guvernului:

„Noauă persoane au fost arestate pentru că s-au găsit arme asupra lor, doauă în oraș, patru în apropierea orașului, doauă s-au găsit într-un sat megieș și una în curtea perceptorului Constantin Bocesan. Toate aceste arestări s-au făcut fără nici un zgomot și aducându-se respectivii la primărie sub diferite pretexte, fără a bănui că vor fi arestați. “

Primarul era mulțumit.

„În curtea bisericii s-au numărat peste trei sute de oameni, iar în curtea școlii, treizeci și opt. Între aceștia erau noauăsprezece preoți și doauăzeci și trei de oameni cu haine negre, dascăli negreșit.

În ulița Pârâid-de-Jos a fost o încăierare: cinci oameni din satul Gropile au bătut pe doi gardiști care intraseră la dânșii. Unul din gardiști s-a transportat la spital, iar cei cinci oameni s-au arestat. “

— Nimic! nimic deosebit, zise primarul supărat. Dar să vedem pe celelalte.

Luă o altă hârtie. O coală întreagă scrisă! O desface și citește:

„Domnule primar,

În urma unui incident regretabil, petrecut astăzi între opt și noauă ceasuri pe ulița Pârâul-de-Jos, cinci persoane au fost arestate de poliția locală, ți anume: Petrea Vrănuț, Efiimie Cornuleț, Ștefan Repede; afară de aceștia, un fiu ți o slugă ai acestui din urmă, toți cinci din comuna Gropile. Această arestare a produs cea mai tristă impresiune asupra tuturor celor ce cunosc pe arestați, nu numai pentru că toți aceștia sunt oameni cu avere și capi de familie, veniți în oraș ca reprezentanți ai consătenilor lor, ci și pentru că ei au fost provocați prin insulte de către agenții poliției, ceea ce naște bănuiala că dinadins s-a căutat pretext pentru arestarea lor. Stând ca oamenii pacinici lângă trăsurile lor, ei au fost întâmpinați cu vorbe necuviincioase de către gardistul Kecskés Mdtyds, care a mers cu insultele până la a le atribui intențiuni revoluționare, amenințându-i că vor fi împușcați cu toții ca niște câni de români ce sunt. »

Primarul, aprins de mânie, se opri un moment.

— Suntem trădați! exclamă el, sculându-se desperat.

Apoi citi mai departe:

„ Veți înțelege, d-le primar, că asemenea vorbe necumpănite puteau prea ușor să provoace un răspuns tot atât de primejdios. Cu toate că arestații nu și-au pierdut cumpătul decât numai atunci când gardistul voia să pună mâna pe dânșii și când, durere, în înfierbântarea momentului, au trecut peste marginile în care ar mai putea fi dezvinovățiți. Vă rugăm însă să binevoiți a-i pune în libertate pe garanția noastră, a celor subsemnați; vă rugăm cu atât mai mult că, dinprotivă, s-ar justifica bănuiala că arestarea lor n-a fost decât o manoperă pentru împiedecarea reușitei Partidului Național, ceea ce ar agita spiritele și ar umplea populațiunea de indignațiune. “

Primarul puse hârtia pe masă și se așeză obosit.

În acel moment intră colonelul.