Propoziţia I.

Cugetarea este un atribut al lui Dumnezeu, adică Dumnezeu ¹¹ esteluav cugetător ¹² .

DEMONSTRAŢIE: Cugetările particulare, adică această sau acea cugetare sunt moduri care exprimă natura lui Dumnezeu într-un chip sigur şi determinat (după cor. prop. XXV, P. I). Deci (vezi def. V, P. 0 atributul al cărui concept îl includ toate cugetările particulare, atribut prin care acestea se şi concep, aparţine lui Dumnezeu. Cugetarea este deci unul din atributele infinite ale lui Dumnezeu, care îi exprimă esenţa eternă şi infinită (vezi def. VIdin P. I), adică dumnezeu este lucru cugetător. C.e.d.d.

NOTA: Propoziţia aceasta mai este evidentă prin aceea că noi putem să concepem o existenţă cugetătoare ¹³ infinită. Căci, cu cât o existenţă cugetătoare poate gândi mai multe lucruri, cu atât noi concepem că ea cuprinde mai multă realitate sau perfecţiune. Deci entitatea care poate cugeta o infinitate de lucruri în chipuri infinite este cu necesitate infinită în puterea de a gândi. Aşadar, fiindcă, luând în considerare numai gândirea, putem concepe o existenţă infinită, gândirea este cu necesitate (după def. W şi VI, P. I) unul din atributele infinite ale lui Dumnezeu – cum am voit să arătăm.