Propoziţia XV.

Ideea care constituie existenţa fonnală a sufletului omenesc nu este simplă, ci este compusă din foarte multe idei.

DEMONSTRAŢIE: Ideea care constituie existenţa formală a sufletului este ideea corpului (după prop. XIII de aici)7, care (după post I) este alcătuit din indivizi foarte numeroşi şi foarte compuşi. Cum în Dumnezeu există cu necesitate o idee despre fiecare individ ce compune corpul (după cor. prop. VEI de aici), urmează (după prop. VII de aici) că ideea corpului este alcătuită din foarte multe idei ale părţilor componente8. C.e.d.d.

1. Cu cât corpul poate suferi mai multe schimbări prin contactul cu lucrurile, ai atât avem mai multe percepţii.

2. Schimbat, cu o constituţie modificată în urma unei impresii din afară. Vezi nota 6 de mai sus.

3. Modificat, capătă altă „orânduire”, configuraţie, alcătuire.

4. Să schimbe alcătuirea, constituţia.

5. Schimbările pe care le produc obiectele externe în corpul omului se oglindesc în minte ca percepţii.

6. La multe din demonstraţiile ce vor urma, Spinoza nu mai reproduce, ca de obicei, întreg textul propoziţiei demonstrate, cijxine „etc”.

7. În demonstraţia prop. XK, P. II, se spune: „într-adevăr, sufletul omenesc este însăşi ideea sau cunoaşterea corpului omenesc”. In concepţia lui Spinoza, substanţa este singura realitate, ea este în acelaşi timp şi corp (materie) şi suflet (ideea corpului), deci şi omul, ca parte sau mod al substanţei, este corp şi suflet, însă nu în sens dualist, ca la Descartes, ci monist, adică „sufletul şi coipul sunt unul şi acelaşi lucru conceput când sub atributul cugetării, când sub cel al întinderii” (notaprop. II, P. III).

8. Deci sufletul este ideea corpului luat ca întreg. Această idee este alcătuita, la rândul ei, din multe alte idei, care corespund diferitelor pălii ale corpului, părţi considerate ca „indivizi”, care iarăşi sunt compuse din alte părţi etc, cu o individualitate a lor proprie înăuntrul organismului întreg.