Un român înstrăinat

Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,

Cu un dor nespus

Ș-întristat, și dornic trăind amărât,

Mă uit spre apus...

Acolo îi viața!

Acolo-i speranța!

Să fim fericiți

De-am fi toți uniți.

Eu tânăr fiind,

Acolo lăsând

Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,

Și plină de grații pe Moldova mea

Dornic părăsind.

Share on Twitter Share on Facebook