Tinerețe ce-ai trecut,

De ce nu pot să te uit?

Căci dorul tău este chin,

Ca după miere venin.

Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna,

La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește;

El în zadar dorește, dorește totdeauna,

Iar vârsta tinereții trece, se vestejește.

De am iubit vremelnic... păcat de a mea muncă,

Etern iar nu se poate,

Și de privesc la sine-mi, ce-au fost, au fost nălucă,

Necazuri, bucurie ca umbra trecu toate.

Iar sentimente ce sunt, cu-a lor dulci suferire?

Și ce este viața? Când judec cu răceală

Și mă uit împrejuru-mi, văd numai amăgire

Sau o glumă de șagă, ce pe toți ne înșeală.