Primăvara să se nască, ca roza să treacă,

Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,

Și pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă...

Hrana să-i fie lumina și a mirosului duh.

Să-și scuture tânăr încă colbul de pe aripioare

Și către cereasca boltă ca suflețelul să zboare...

Iată soarta fericită fluturașului vremelnic,

Ce seamănă cu dorința, care-astâmpăr nu găsește,

Și care le cere toate, neiubind nimic temeinic,

Și apoi, zburând în ceruri, acolo se liniștește.