Și o țigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,

Îngenuncheată îi ține o oglindă de cristal;

Și altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,

Țesut în subțiri cosițe ca de horbote voal;

Și o fecioară franceză învelește cu sfială

Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,

Și o româncă fecioară picioarele ei le spală

Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;

Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,

Presurând frunze de roză, varsă și spirturi de flori,

În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,

Și privind a sale grații se zâmbește uneori...

Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,

În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri;

Și jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece

Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri.

Iar ca razele luminei să nu-i facă supărare,

Fetele slobod perdele de un atlas argintiu,

Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare,

Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit...