Urcă moartea ca apa atrasă de lună

Viaţa mea pluteşte deasupra ei ca o arcă

Din mine se va salva numele meu,

din tine se va salva duhoarea ta,

Mi-a ajuns la bărbie apa aceasta ; ­-

pe limbă mi s-a revărsat apa aceasta

în nări mi-a intrat apa aceasta.

Ce e urât pluteşte deasupra :

loveşte razele între ele şi le zornăie

Stele păcătoase, dar plutitoare, —

— stelele dihorului plutesc pe apa aceasta

Ce a fost curat şi greu a căzut la fund, —

— zarzărea murdăriei se înalţă la ceruri

Un zeu al crimei împarte nedreptatea.

Noi, am fost numai dopuri la vinul din sticla lui

Să salvăm musca albastră

să nu care cumva să se înece gripa,

aură de febră

luci de var !