Se urâţise trupul gândit

cuvintele erau spuse într-o limbă străveche şi barbară.

A trăi, devenise am trăit, —
începuse ceva din sinea mea să moară.

O pată de umbră m-a traversat ;

era numai de la un vultur în zbor

ce-ntrerupea minunat

locul în care m-am născut,

de cel în care o să mor.

Cine te-a plins cu ochiul lui pe tine soare,

lacrimă arzătoare ?