*defăimarea răului

Eu construiesc misterul

nu îl admir.

Fac cărămidă pentru zid de casă

cuvântul care-l zic e pus pe masă

şi de mâncare este

Când fi-vor să mă îngroape mort

vor observa pe un copil dormind

ce nu mai vrea să se trezească.

Cînd toţi ai mei deplin s-or împlini

abia atuncea toamna putrezească,

luminoasă şi cu rădăcini.

Ah, tu lumină, tu întoarce-te - acasă

ah, ochiule să ţi se împlinească

durerea de a fi.

Mai liniştiţi decât în toată viaţa noastră

culoare fi-vom şi albastră.

Share on Twitter Share on Facebook