*falstaff sau evitarea unui mit

Din ceea ce ştim noi că este şi cade,

— într-adevăr cade fără să cadă în totalitatea sa.

Rămâne pasărea.

Cum ar putea să cadă totul dacă există

păsări ?

De ce să zboare un animal cu aripi

de ce să zboare el

în toiul animalelor în prăbuşire şi în cădere

Ar trece timpul dacă ar trece

şi ar cădea tot şi de tot

dacă ar cădea

Dar ar e şi el în el o pasăre mzmită

opreşte-te clipă...

stau şi mă urâţesc

trupul meu de odinioară de adolescent

mov ca trestia, acum

gras şi puţind de cuvinte

se distruge devenind hrană.

Falstaff, rămâi şi nu pleca

în tine nu cade o pasăre ;

tu eşti la fel de pur şi de frumos grasule

şi de neştiutor, ştiutorule

cum erai născându-te

din gingăşia urlată a maică-tii

Feriţi-vă de cascade

ceva este în ele zburând

ce nu cade

Ceas îngrăşat de turlă de primărie

care bate timpul libelulei

Ah, numai cadranul imi creşte

şi numai timpul meu zboară

clopotul da, clopotul

e trupul pe care-l merită musca divină.

Falstaff, ah, Falstaff

deltă nemernică

neuitându-şi izvorul,

sexul suav pe care-l are zborul

pe care-l are ora

zhurată pe deasupra şi amândurora

Falstaff, ah, Falstaff

zepelin cu suflet de fluture

aer cu suflet de pământ

fiinţare măreaţă la mijloc cu sunt …

Aplecare de coloane,

moarte vie-n sărbătoare.

Share on Twitter Share on Facebook