Îmi pun cuvântul pe gândire

şi ea se rupe strigând şi urlând

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor

Îmi pun mâna pe pământ şi el se crapă

şi fug sobolii din galerii gemând

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor

Îmi pun sufletul în trup

şi el mi se lungeşte la vale

suferind ca râul de munte

cu peştii smintiţi în el

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor

Mă aşed în genunchi în faţa ta

şi ţi se fărâmă faţa

de fărâmele genunchilor mei

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor

Pun mâna pe şarpe

şi el se face ţărână

Pun mâna pe şaua calului

şi el se face pulbere

Îţi spun o singură vorbă

şi tu curgi de sub ea

aidoma sângelui de sub cuţit.

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor

Strig, şi păsările cad sub strigăt

Plâng şi scara se cristalizează

Încerc să stau ;

secunda se rupe neagră.

O, de-aş avea o cât de câtă greutate

aş putea să zbor.