cînd la începutul iernii, crivăţul întinde

gâtul lui nesfârşit cu cap de stea

şi cu trupul dincolo de munţi, în morminte

Presimt cum trece pr in el o respirare

de rază însingurată, polară

Cu colţi de gheaţă împing, în disperare,

din sânul Ursei, pruncul, în afară.