*noaptea metalelor

Viaţă scumpă cheltuită pentru orbi

pe nevederea cauzei

mai orb decât Homer cu ochiul smuls

în muzica aplauzei

Voi fi bătut de du-te-vino

de un păcat pe care-l moştenesc

de-o foame simplă, ah divino

lumină care nu te mai vorbesc

Zic un cuvânt ce nu e geamăt

ce nu e urlet de durere

ci înţeles din care, poate

răsar atâtea lumi de stele

Nu, eu nu am lacrimi de vânzare

m-apasă blând durerea de a fi

locul în care zarea nu mai are zare

frica de a muri.

O, cât curaj şi câtă moarte

taie în două cifra şapte

O, câtă multă dragoste

se duce ca o zână

flutură până când încep să respir fier.

Share on Twitter Share on Facebook