Venise vremea să mor

lucrul fiinţei mele

să nu-l dăinuiesc

să-mi pară rău de toamnă

iar de iarnă să îmi apară frigul.

Venise vremea să mă adaog

la puţina dragoste ce mai există

să lungesc prin propria mea absenţă linia lungă

scrisă pe tabla neagră

Venise vremea să mor

dar deodată mi-am adus aminte

de cu totul şi cu totul altceva.

Nu m-am mai dus

unde trebuia să mă duc

rămânând unde nu am unde sta

ţin în mână un spic de grâu

ca şi cum ar fi vorba despre plantaţii

Ţin în gură un cuvânt

pe care nu-l mai spun nimănuia

din gelozie.