Notă asupra ediţiei

Ediţia de faţă reproduce prima ediţie, din 1936, apărută în două versiuni. Ambele au 253 de pagini şi beneficiază de prefaţa în limba franceză semnată de Julien Bonnecase. Diferenţa dintre ele constă doar în faptul că pe una se specifică „Teză de doctorat” pe pagina de titlu, iar pe altă pagină se prezintă comisia de examinare, formată din profesorii Mircea Djuvara (preşedinte), Paul Negulescu, Anibal Teodorescu, George Plastara şi Aristide Basilescu (membri), precum şi, pe altă pagină, precizarea în uz că opiniile prezentate sunt ale autorului şi nu implică facultatea. Am renunţat la aceste informaţii pur administrative, fapt care nu ascunde caracterul lucrării şi contextul în care ea a apărut.

În addenda am inclus lucrarea de mici dimensiuni Dreptul social, apărută în acelaşi an 1936, evidenţiind o altă zonă de interes pentru tânărul jurist. Nici Dreptul social* nici teza de doctorat, relegate parcă şi din memorie, nu au beneficiat de o nouă „privire” a lui N. Steinhardt.

Am folosit, de asemenea, şi ediţia a doua a Principiilor clasice., publicată de Florian Razmoş în anul 2000, la Editura Solstiţiu din Satu Mare, din păcate cu multe erori de tipar şi numai în parte actualizată din punct de vedere ortografic.

Ca atare, luând ca bază prima ediţie, am îndreptat câteva greşeli de tipar şi am transcris anumite cuvinte după normele ortografice actuale: vechiu-vechi, subt-sub, atribuţiune-atribuţic, condiţiune-condiţiey Sorbonna-Sorbona etc. Am lăsat în schimb şi forme vechi precum foot-ball> ce apare o singură dată.

Dată fiind mulţimea numelor de jurişti, filosofi, sociologi etc. la care recurge Steinhardt, am considerat necesar să menţionăm în note câteva date despre unii dintre aceştia, mai puţin cunoscuţi publicului larg. Cu unele excepţii, nu am tradus numeroasele expresii şi citate în limbile engleză, germană, franceză şi latină utilizate de N. Steinhardt.

Am renunţat totodată la cuprinsul întocmit pe trei pagini de N. Steinhardt, ca şi la „Tabla analitică”, în fapt, un indice de nume şi de concepte, parţial însă. Am adăugat în schimb un indice de nume, unul de titluri şi altul de locuri, precum şi câteva referinţe critice, preluate din fugara receptare a celei de-a doua ediţii a acestei cărţi.

Notele autorului, numeroase, fiind vorba de un domeniu specializat, sunt redate cu cifre arabe, iar ale editorului, cu asterisc.

Florian Roatis