2

— In ce te-a păgubit falimentul Spaniei, prietene, întreabă Agamemnon Kon Mozes Zaal al Dheilan-Trianidos, omul care şi-a adoptat cîte un nume pentru toate împărăţiile în care împărăţia lui prosperă.

— Cu nimic, al meu prieten, fiind eu prudent din fire şi chibzuit.

— N-ai crezut în mărirea lui Filip ?

— N-am crezut în raţiunea lui gospodărească, Kon Mozes.

— Eu n-am crezut în ideea lui abstractă şi imposibilă : unitatea de Dumnezeu voită a monarhiei universale catolice. O unitate făcută cu sabia, împotriva voinţei popoarelor, în pofida ţăranilor şi meseriaşilor, sugrumând, ştiinţele şi artele, făcînd să tacă raţiunea prin arderi pe rug, nu este tocmai o unitate de Dumnezeu voită.

— înţeleg că ţi-ai scos capitalul din Spania ?

— înainte ca Filip să se ruineze construind o flotă fără viitor : „Invincibila Armada".

— Cu pagubă ?

— Am eîştigat un milion de reali în aur.

— Ce voiai să înţelegi prin cuvintele „o idee abstractă şi imposibilă" ?

— Tu ce înţeles dai acestor cuvinte, prietene ?

— Dacă le explic prin venirea ta de la Alexandria, drum ostenitor şi, după cum mi-ai spus, avînd capătul la Viena şi poate la Amsterdam, atunci le-aş lega de visul voievodului Mihai, cu deosebirea că acest vis nu este o idee abstractă şi imposibilă", răspunzînd pe deplin dorinţă'tuturor celor care stau sub aripa lui. Gîndeşte-te la o Cetate Albă domnească, nodul de la care ar pleca drumuri libere la Moscova, Lwow şi Praga. La o Brăila liberă de unde s-ar deschide drumurile transilvane şi cele spre Viena. La Balcanii liberi, peste care s-ar lega Dubrovnik- Ragusa cu Veneţia şi Dubrovnik-Ragusa cu Belgradul şl Dunărea.

N-ai vorbit nimic de Istanbul şi Bizanţ ?

— Să rămînem la Bizanţul care trăieşte în arhonţL In arhonţi şi cu deosebire în Andronic Cantacuzino.

— îl vor reînviat prin sabia lui Mihai ?

— Da !

— Tu, prietene, l-ai vrea deopotrivă ?

Este întrebarea de care Dragoş Voinea Bîrlădeanu s-a temut de cînd Kon Mozes şi-a vestit sosirea prin porumbei călători. Trianidos n-a îmbătrînit cu toate că bate spre 70 de ani. Stăpîn al unei bune părţi din aurul Eiţropei şi al Orientului, este deopotrivă stăpîn al înţelepciunii şi al tainelor Efesului printre care se numără şi ştiinţa regenerării forţelor vitale. în tot Levantul se spune despre el că a descoperit elixirul vieţii. îşi păstrează trăsăturile frumoase, nasul coroiat îi dă un aer bărbătesc şi aspru, sprîncenele îi sînt încă negre, nu crede că şi le căneşte, işi poartă barba şi mustăţile tunse după moda beduină şi sub arcadele osoase, ochii lui cenuşii au aceiaşi expresie senină pe care-o dau înţelepciunea, echilibrul şi avuţia. Acum poartă straie orientale, arabe. Altădată, după împrejurări, straiele pe care acele împrejurări i le impun. De multe ori 1-a mustrat Trianidos pentru nechibzuinţa de a purta strai moldovenesc aici la Istanbul, pentru negoţul preferenţial cu Ţările Româneşti, amintindu-i mereu că adevărul stă dincolo de hotarele ţărilor şi împărăţiilor, în spiritul etern al umanului şi că, pînă cînd omenirea va înţelege acest spirit etern al umanului, singura armă nesupusă hotărniciei de nici un fel, politică sau spirituală, despotică sau luminată, este banul. Banul, niciodată rob, totdeauna stăpîn. Stăpîn al stăpînilor, stăpîn al robilor, stăpîn al viciilor şi al virtuţilor, stăpîn al artelor care nu se pot împlini în afara lui, banul atotputernic care nu ţine seamă de nici un fel de antagonism între oameni sau state, fiindu-şi lui însuşi şi tuturora măsură. Dragoş Voinea Bîrlădeanu ştie că Agamemnon Trianidos — pentru arhonţii greci din Pera şi Galata — i-a luat lui Filip al II-lea, înlăturînd toţi interpuşii, dobînzi de pînă la 30% ; că lui Rudolf al II-lea. împăratul Sfîntului imperiu roman, îi ia dobînzi între 20 şi 25%. împăratul neputîn- du-şi plăti împrumuturile şi dobînzile, îi concesionează nu strîngerea veniturilor, asupra căreia se năpustesc bancherii lacomi şi nepricepuţi, ci monopolul comerţului pe care-l cere Kon Mozes. Şi că în cîţiva ani Kon Mozes îi îmbogăţeşte pe cei asupra cărora are monopol, scoţîndu-şi împrumuturile şi dobînzile îndoit, dacă nu întreit. Mai ştie că bătrînul venerabil, frumos şi măreţ, finanţează mişcarea secretă a sufiţilor, mişcare egalitară şi nu-şi poate explica de ce o face cînd, fiind împărat al aurului, nu poate în nici un fel fi deopotrivă unul dintre egalitari. Şeful Casei „Bîrlădeanu şi Fiii" ştie deasemenea că voievodul Mihai 1-a poftit pe Kon Mozes la Tîrgovişte, că planurile măriei sale sînt legate de soldele pe care le poate sau nu le poate plăti soldaţilor proprietari de arme de foc şi că preţurile mercenarilor în pieţele de arme cresc nejustificat, pe măsură ce segnior George Basta, comandantul imperial în slujba lui Rudolf al II-lea, şi paşalele din Ungaria şi Banat îşi fac jocurile, turcii cedînd astăzi o cetate lui Basta, care-o stăpîneşte două luni. cedind-o la rîndu-i turcilor, mai exact paşalelor cu care-şi face jocul, prilej pentru Avizo-uri să laude magnificele fapte de arme şi pentru hîrţogarii contabili să încarce conturile sultanului şi ale sacrei majestăţi romane cu mii de salve de archebuză şi muschetă, cu sute de lovituri de tun, cînd de fapt nu s-au tras nici pe sfert din salvele contabilizate, diferenţa de preţ intrînd în buzunarele comandanţilor angajaţi în la fel de sacra luptă : pentru adevărata credinţă unii, pentru creştinătate ceilalţi. în acest joc perfid, menit să abată atenţia mulţimilor de la sărăcie şi tiranie, de la incapacitatea conducătorilor de a organiza prosperitatea şi comerţul, de a revitaliza meşteşugurile, de a salva ţărănimea de la pieire şi supuşii de la foamete ; în acest joc perfid mereu îmbrăcat în purpura stacojie a vorbelor mari, subliniat cu lovituri de tun, voievodul Mihai îşi aruncă sabia pe un talger niciodată luat în seamă de jucătorii cei mari : libertatea... Ce şanse are ? Ce şanse ii dă Kon Mozes ?

— Bizanţul este o utopie, al meu prieten. O utopie care aduce arhonţilor bani şi le prilejuieşte oficierea de mistere, de adunări secrete, care să-i justifice faţă de ei înşişi. Cu toate că flota musulmană a fost înfrîntă la Lepanto, împărăţia stăpîneşte încă Egeea şi Mediterana. O victorie răsunătoare a voievodului în Balcani, fie ea <i împodobită cu intrarea în Constantinopol, ar fi o victorie de-o clipă, spune Dragoş Voinea Bîrlădeanu şi bate în gongul de corabie aflat pe colţul mesii de lucru, masă italienească din nuc, cu picioare de leu, acoperită cu catifea roşie ornată cu franjuri din fir aurit, masă pe care se găsesc călimările, nisiparniţa, penele de gîscă, două sfeşnice de argint cu cîte trei braţe (singurele obiecte simbolice, îşi spune Kon Mozes, trimiţînd la Sfînta Treime) şi modelul unui pînzar, lucrat tot în argint, evident de un meşter italian, operă remarcabilă de cizelară fină. Kon Mozes ascultă argumentele gazdei ţinîndu-şi ochii pe jumătate închişi, avînd aerul că acordă o importanţă deosebită fiecărui cuvînt. îi place că armatorul are o gîndire matematică, izvorîtă din ştiinţa navigaţiei. Se spune despre el că este unul din căpitanii care şi-au stabilit singuri latitudinea cu mare precizie şi că ar fi în legătură cu cartografi portughezi şi olandezi, cu toate că în acest birou, singurele semne care-i vorbesc despre navigaţie sînt globul lui Martin Behaim şi pînzarul de argint. Armatorul nu doreşte o renaştere a Bizanţului. O spune deschis. Bizanţul nu are nici o şansă militară, \) victorie din afară n-ar face decît să tulbure ţesătura fluxului comercial stabilit după căderea Constantinopolului, ar rupe legăturile cu Orientul, turcii sînt toleranţi şi acordă negustorilor cele mai largi libertăţi, lucru îndoielnic sub arhonţi ! Ar fi bine dacă Kon Mozes l-ar sfătui pe voievod în acest sens. Pentru tot Orientul şi pentru toată Europa creştină, o Dunăre liberă pentru comerţ ar fi una din căile de prosperitate.

— Voievodul a lovit puternic în interesele lui „Tur- kish Company", prietene, spune Kon Mozes apreciind, a cîta oară, harul gazdei de a contopi într-o unitate plină de armonie şi personalitate, mobilierul şi tapiseriile de provenienţe deosebite. Apreciază gustul după care o cassa- panco, ladă-sofa, tot din lemn de nuc, refuzîndu-se ciubu- căriilor aurite şi stucului îmbibat cu praf şi aşchii din pietre preţioase la modă în mai toate casele armatorilor din Levant, imitînd luxuria florentinilor, se armonizează cu masa şi cele patru jilţuri de Voroneţ, sculptate, avînd ca ornament viţa de vie încărcată de rod — iată o nouă sugestie, îşi spune — jilţuri căptuşite cu perne moldoveneşti ca şi divanul larg, care ocupă colţul camerei, deasupra căruia, pe un macat negru ţesut cu trandafiri roşii, sînt prinse arme de abordaj, săbii scurte, securi cu cîrlig, căngi de luptă, subliniind dualitatea dintre comerţuj pe mare şi lupta pe mare, dualitate căreia gazda i-a închinat o bună parte din viaţă, armatorii scăpătaţi răspîndind şi astăzi zvonuri teribile despre apucăturile piratereşti ale acestui Dragoş Voinea Bîrlădeanu, amestecat în afacerile cîtorva domnii spectaculoase din Ţările Româneşti, ducînd prin tradiţie o luptă ascunsă pentru statut de comerţ liber în Kara Deniz-Marea Neagră şi pe Tuna- Dunărea, care... Gazda a ajuns la tema lui favorită : o flotă maritimă care să lege Istanbulul cu Brăila. O flotă a Dunării de Jos de la Brăila la Porţile de Fier. Aici, un drum săpat în munte, pe malul românesc pe care să se transbordeze^ mărfurile şi la Orşova o flotă a Dunării de Sus care să aibă cheuri şi comptuare la Bratislava şi Viena... Gazda n-a răspuns la afirmaţia lui că Mihai a tăiat comerţul englezesc al „Companiei Levantului" cu lemn de catarge, unul din cel mai bun lemn de catarge din Europa, venit din munţii Moldovei ; cu fuior de in şi cînepă pentru parîme şi cu seu de oaie pentru calafat, comerţ de care Ingliterâ are nevoie în lupta ei pentru a cuceri supremaţia pe mări, după înfrîngerea „Armadei" spaniole. Că acest fapt de necrezut a stîrnit furia lui" Barton, ambasadorul englez la înalta Poartă, omul finanţat de „Turkish Company", intim al noului sultan, care va face imposibilul să restabilească comerţul mănos al ,, Companiei", indiferent de lupta voievodului Mihai pentru libertate, această utopie a utopiilor. Că prăbuşin- du-se Spania catolică, singura mare putere europeană angajată ferm în lupta antiotomană pentru a stăpîn: Mediterana ; atît regina protestantă Elisabeta a Engliterei, cît şi fostul rege hughenot, vicleanul Henric IV al Fran- ciei, proaspăt convertit la catolicism din raţiuni politice, nu vor face război Porţii, fiind prea ocupaţi cu propriile lor interese şi că voievodul nu-şi va găsi alţi aliaţi decît la bietele popoare asuprite din Balcani, sărace, neavînd altceva de adus sub steagurile răzmeriţei în afară de speranţă. Rudolf al II-lea, chinuit de rivalităţile dintre rubedeniile lui, nu are nimic imperial în el, este un biet ceasornicar ratat şi un astronom diletant; iar cancelarul Zamoisky al Poloniei este mai ostil Sfîntului imperiu roman decît înaltei Porţi. Cît despre Moscovia,, este o împărăţie puţin cunoscută, aflată prea departe de interesele unui drum liber cu Nordul, aşa cum visează armatorul gazdă. Atunci ?

— Merg cu o treime în acţiuni negociabile, sau în aur, pe ideea comptuarului în Lumea Nouă ; dacă mă laşi să cumpăr o patentă englezească. Este răspunsul meu la ce mi-a vestit fiul domniei tale cînd ne-am întîlnit la Rhodos. Pentru asta, trebuie să-mi primeşti în echipaj pe omul meu de taină, Abihu Said, care va rămîne sub tăcere, ca socotitor şi administrator al comptuarului, cu dreptul ca după patru ani să poată deschide un alt comptuar pe numele lui, retrăgînd din afacere treimea iniţială, dobînzile fiind calculate în profiturile acestor patru ani, spune foarte încet Agamemnon Kon Mozes Zaal al Dhei- lan-Trianidos... Pentru asta sînt aici. Şi pentru duşmanul nostru de moarte, „Casa Salvaresso"... Să începem, prietene, negoţul nostru de veşti.

În odaie intră neauzit un matelot cu o tabla din argint pe care fumegă aromitor filigenele de cafea.