Note

5 Înainte de toate, spune-mi cum te simţi, scumpă prietenă?

6 Îţi mărturisesc că toate aceste serbări şi toate aceste focuri de artificii încep să devină plictisitoare.

7 Nu mă chinui. Dar, ia spune-mi, la ce concluzie s-a ajuns în legătură cu telegrama lui Novosilţov? Dumneata le ştii pe toate.

8 La ce concluzie s-a ajuns? La concluzia că Bonaparte şi-a tăiat toate punţile şi cred că şi noi suntem pe cale de a ni le tăia pe ale noastre.

9 Faimoasa neutralitate prusacă nu e decât o cursă.

10 Apropo… Vicontele Mortemart, înrudit cu familia Montmorency prin Rohani…

11… abatele Morio…

12… împărăteasa-mamă…

13 E un biet nevolnic, baronul, pe cât se pare.

14 Domnul baron Funke a fost recomandat împărătesei-mame de către sora sa…

15… multă preţuire…

16 Dar, apropo de familia dumitale…

17… încântă toată societatea. Toţi o găsesc frumoasă ca lumina zilei.

18 Ce să-i faci! Lavater ar fi spus că n-am bosa paternităţii…

19… nişte dobitoci.

20 Sunt al dumitale…

21… şi numai dumitale pot să-ţi mărturisesc.

22 sunt povara vieţii mele.

23 Ce să-i faci?

24 au mania peţitului.

25 o tânără…

26 o rudă de-a noastră, o prinţesă…

27 Uite ce chilipir e să fii tată.

28 Sărăcuţa e grozav de nefericită.

29 Ascultă, dragă Annette…

30 Aranjează-mi afacerea asta şi sunt pentru totdeauna al dumitale…

31… cum îmi scrie vătaful…

32 Stai puţin… Liza (nevasta tânărului Bolkonski).

33 În familia dumitale îmi voi face eu ucenicia de fată bătrână.

34… femeia cea mai seducătoare din Petersburg…

35… mătuşa mea?

36… distracţie…

37 Mi-am adus lucrul…

38… să nu-mi faci vreo farsă… Mi-ai scris că e vorba de o serată intimă. Uite cum sunt îmbrăcată.

39 Fii liniştită, Liza, vei fi întotdeauna cea mai frumoasă…

40 Ştiţi, bărbatul meu mă părăseşte; se duce la moarte sigură. Spuneţi-mi, ce rost are acest nesuferit război?

41 Ce fiinţă delicioasă e prinţesa asta mică.

42 Este foarte amabil din partea dumneavoastră, monsieur Pierre, că aţi venit să vizitaţi pe o biată bolnavă…

43 Ah, da, povestiţi-ne întâmplarea, viconte…

44 Vicontele l-a cunoscut personal pe duce…

45 Vicontele este un povestitor neîntrecut…

46 Cum se cunoaşte omul din lumea bună…

47… dragă Hélene…

48 Ce fiinţă frumoasă!

49 Doamnă, nu ştiu dacă voi putea fi la înălţime în faţa unui asemenea auditoriu…

50 Aşteptaţi-mă, să-mi iau lucrul.

51 Ei bine? Ce stai? Adu-mi săculeţul de lucru.

52 Fermecătorul Ippolit…

53 Nu-i cumva vreo poveste cu strigoi?

54 Da' de unde…

55 Am întrebat pentru că nu pot suferi poveştile cu strigoi…

56… coapsei de nimfă speriată.

57 Vicontele…

58… artista George…

59 Încântător…

60… dreptul ginţilor…

61 Plecaţi la război, prinţe?

62 Generalul Kutuzov a binevoit să mă ia ca aghiotant…

63 Şi Liza, soţia dumneavoastră?

64 Fii drăguţ, cum ai fost întotdeauna…

65 Odată mutat în gardă…

66… la revedere…

67… a încoronării de la Milano? Şi noua comedie cu locuitorii din Genova şi Lucea prezentând doleanţele lor domnului Bonaparte. Domnul Bonaparte stând pe tron şi satisfăcând doleanţele naţiunilor. Minunat! Dar nu, nu se poate, îţi vine să înnebuneşti. S-ar spune că toată lumea şi-a pierdut capul.

68 „Dumnezeu mi-o dă, vai de cel ce-o atinge.” Se spune că a fost superb, când a rostit aceste cuvinte…

69 Am nădejdea, în sfârşit, că asta a fost picătura de apă care va face să se umple paharul. Suveranii nu-l mai pot suporta pe acest om, care ameninţă totul.

70 Suveranii? Nu vorbesc de Rusia… Suveranii, doamnă! Dar pentru Louis XVI, pentru regină, pentru Madame Elisabeth au făcut ceva? Nimic… Şi, credeţi-mă, acum îşi primesc pedeapsa pentru că au trădat cauza Bourbonilor. Suveranii? Îşi trimit ambasadorii să-i facă temenele uzurpatorului.

71 O bandă roşie, cu marginea dinţată pe câmp azuriu, blazonul familiei Condé…

72 Domnul viconte…

73 A spus-o chiar Bonaparte…

74 „Le-am arătat drumul gloriei, dar ei l-au nesocotit; le-am deschis antecamerele mele şi au dat năvală…” Nu ştiu în ce măsură avea dreptul să vorbească astfel.

75 Nici un drept.

76 Chiar dacă pentru unii el a fost un erou, acum, după asasinarea ducelui, în ceruri e un martir mai mult şi pe pământ un erou mai puţin.

77 Doamne, Dumnezeule!

78 Cum, monsieur Pierre, dumneata socoteşti că asasinatul înseamnă generozitate?

79 Nemaipomenit!

80 „Contractul social” de J. J. Rousseau.

81 Dar, scumpe monsieur Pierre…

82 O asemenea înşelătorie nu aduce câtuşi de puţin cu felul de a proceda al unui om mare.

83 E un parvenit, orice aţi spune…

84 Ah, astăzi mi s-a povestit o anecdotă moscovită, încântătoare: trebuie să vă delectez şi pe dumneavoastră cu ea. Dar să mă scuzaţi, viconte, va trebui s-o povestesc în ruseşte; altfel îşi pierde tot hazul.

85… lachei…

86… fată în casă…

87… să facem vizite.

88… seară încântătoare.

89 E un lucru hotărât…

90… cum va privi tatăl propunerea. La revedere…

91 La revedere, prinţesă…

92 Ei bine, dragul meu, prinţesa dumitale e adorabilă. Adorabilă. Adevărată franţuzoaică.

93 Ştii că eşti teribil cu aerul dumitale nevinovat? Îl plâng pe bietul bărbatu-său, pe ofiţeraşul acela, care-şi dă aere de prinţ domnitor…

94 Şi mai ziceai că rusoaicele nu fac cât franţuzoaicele. Totul e să ştii cum să le iei.

95… dragul meu…

96 „Acesta e faimosul prinţ Andrei?” Pe cuvânt, e el!

97 Ah, nu-mi vorbi de această plecare, nu-mi vorbi! Nu vreau să aud vorbindu-se de asta.

98 Mi-e teamă, mi-e tare teamă!

99… de ce ţi-e teamă…

100 Vai, Andrei, te-ai schimbat atât de mult, atât de mult…

101 Dumnezeule, Doamne!

102 Bună seara, Liza…

103 Ştiu să fiu foarte agreabil, dar şi foarte caustic…

104… toate aceste femei distinse…

105 Sunt un om sfârşit…

106 Un bastard!

107 Fără nume, fără avere.

108 Ce să-i faci! Femeile, dragul meu, femeile!

109 Femeile oneste.

110… femeile lui Kuraghin, femeile şi vinul…

111 Absolvent al şcoli militare, praporşcik, aspirant la gradul de sublocotenent.

112… scumpă contesă, de atâta timp… A fost bolnavă, sărmana copilă… la balul de la Razumovski… contesa Apraksina… am fost atât de fericită…

113 „Sunt foarte încântată… sănătatea mamei… contesa Apraksina…”

114 Draga mea, fiecare lucru la timpul său…

115 Bună ziua, dragă, felicitările mele…

116 Ce copilă delicioasă!

117… verişor…

118 Pe vărul primar să-l vezi cât mai rar…

119… nu-i trandafiriu totul… aşa cum trăim noi, pe picior mare…

120… prinţesa cutare…

121 Îmi făcea curte…

122 Măririle nu i s-au urcat la cap.

123… literalmente…

124… dragă prietenă!

125 Dragul meu!

126 Dragul meu, mi-ai promis…

127 Prin urmare, aşa stau lucrurile? Bunul meu prinţ, „a greşi e omeneşte”, dar…

128 Bine, bine…

129 N-am înţeles niciodată cum de s-a măritat Nathalie cu necioplitul ăsta! Un personaj stupid şi ridicol. Şi cartofor pe de asupra, aşa se zice.

130 Dar un om atât de cumsecade, prinţe…

131 E finul lui…

132 Gândeşte-te, e vorba de mântuirea sufletului său… Ah, sunt teribile îndatoririle unui creştin…

133 Vai, draga mea, era să nu te recunosc… Acum am venit ca să vă ajut să-l îngrijim pe unchiul. Îmi închipui cât aţi suferit…

134 Aş fi foarte bucuros dacă m-ai scăpa de tânărul acesta…

135 Bună ziua, verişoară, nu mă recunoşti?

136 Dragul meu, dacă ai să te porţi şi aici ea la Petersburg, ai s-o sfârşeşti prost; eu atâta-ţi spun.

137 Anglia şi-a trăit traiul… Pitt, ca trădător al neamului şi al dreptului ginţilor este condamnat la…

138 Cu bine, prinţe, bunul Dumnezeu să-ţi dea putere…

139 La revedere, draga mea…

140… soté cu maderă…

141 „Înfricoşătorul dragon”.

142 Joc de cărţi.

143… onorabile…

144 Vrei să fii rentier al statului…

145 Iese la socoteală… cum spune proverbul…

146 Da, doamnă.

147 Nu, doamnă.

148 Razumovski… A fost încântător… Sunteţi prea bună… Contesa Apraksina…

149… de broască ţestoasă…

150 Plăcintă cu carne sau peşte.

151 Le-a luat piuitul austriecilor. Mă tem că acum ne vine nouă rândul.

152 Ştiţi proverbul.

153 Ni se potriveşte de minune.

154… măr.

155 Spuneţi-mi şi mie…

156 E foarte frumos ceea ce ai spus…

157 Diminutiv de la trepak – dans popular rus.

158 Minunată, minunată vreme, prinţesă, şi apoi, la Moscova, te crezi la ţară.

159 Nu-i aşa?

160… un pic de cremor tartari…

161… să stăm de vorbă.

162 Sunt frânt de oboseală ca un cal de poştă.

163 Dar, draga mea Catiche, e limpede ca lumina zilei.

164 Un bastard…

165… şi tot ce decurge de aici…

166 Haide, haide…

167… să vorbim serios.

168 Să nu pierdem timp.

169 Iată-ne ajunşi la subiect.

170 Crede-mă, sufăr şi eu tot atât de mult ca şi dumneata, scumpule, dar fii bărbat!

171 Uită, dragul meu, nedreptăţile care ţi s-au făcut, gândeşte-te că este tatăl dumitale şi că… poate e în agonie. Te-am îndrăgit ca pe copilul meu, de cum te-am văzut. Încrede-te în mine, Pierre! Mă îngrijesc eu de interesele dumitale.

172 Fii bărbat, dragul meu, voi veghea eu asupra intereselor dumitale.

173 Dragă doctore, tânărul acesta este fiul contelui… mai sunt speranţe?

174 Ai încredere în îndurarea Domnului!

175 Curaj, curaj, prietene. A cerut să te vadă… Asta e bine…

176 A mai avut un atac acum o jumătate de oră. Curaj, prietenul meu.

177 Mila lui Dumnezeu e fără margini. Începe slujba sfântului maslu. Să mergem.

178 „Vino”.

179 A aţipit…

180 Să mergem.

181 Catiche a poruncit să se servească ceai în salonaş… Du-te, Anna Mihailovna, draga mea, du-te şi ia ceva, altfel te lasă puterile.

182 Nimic nu te reface mai bine după o noapte de nesomn decât o ceaşcă din acest minunat ceai rusesc…

183 Hai, scumpa mea Anna Mihailovna, las-o pe Catiche să facă cum crede.

184 Te implor…

185 E caraghios. Haide…

186 Dar, prinţe…

187 El se prăpădeşte şi voi mă lăsaţi singură.

188 S-a sfârşit…

189 Haide, te duc eu. Încearcă să plângi. Nimic nu uşurează atât ca lacrimile.

190 Da, dragul meu, este o mare pierdere pentru noi toţi. Nu numai pentru dumneata. Dar Dumnezeu te va sprijini, eşti tânăr şi iată-te stăpân pe o avere imensă, aşa sper. Testamentul n-a fost încă deschis. Te cunosc suficient pentru a-mi da seama că asta nu-ţi va suci capul, dar îţi impune unele îndatoriri şi trebuie să fii bărbat.

191 Poate-ţi voi spune mai târziu, dragul meu, că dacă n-aş fi fost eu de faţă, Dumnezeu ştie ce s-ar fi întâmplat. Ştii, nu mai departe de alaltăieri, unchiul meu îmi promitea să nu-l uite pe Boris. Dar n-a mai apucat. Sper, dragul meu, că vei îndeplini dorinţa tatălui dumitale.

192 E dureros, dar face bine; ţi se înalţă sufletul când vezi oameni ca bătrânul conte şi vrednicul său fiu…

193… Regele Prusiei…

194 Aluzie la romanul epistolar Julie ou la nouvelle Héloise, de J. J. Rousseau.

195… tată…

196 Dragă şi nepreţuită prietenă, ce lucru teribil, îngrozitor e despărţirea! Zadarnic îmi spun că jumătate din existenţa şi din fericirea mea se află în tine, că în ciuda distanţei care ne separă, inimile noastre sunt unite prin legături ce nu se pot desface; a mea se revoltă împotriva sorţii şi nu pot, în ciuda plăcerilor şi distracţiilor care mă înconjoară, să înving o anume tristeţe ascunsă pe care o simt în adâncul inimii, de când ne-am despărţit. De ce nu mai suntem împreună, ca vara trecută, în cabinetul acela mare de la voi de acasă, pe canapeaua albastră, „canapeaua confidenţelor”? De ce nu mai pot ca acum trei luni să sorb puteri morale noi în privirea ta atât de blândă, de calmă şi de pătrunzătoare, privire care îmi era atât de dragă şi pe care mi se pare că o văd aievea, acum când îţi scriu?

197 La Moscova nu se vorbeşte decât despre război. Unul din cei doi fraţi ai mei a şi plecat în străinătate, celălalt e în gardă şi se îndreaptă spre frontieră. Iubitul nostru împărat a părăsit Petersburgul şi, după cum se spune, are de gând să-şi expună preţioasa existenţă primejdiilor războiului. Dea Domnul ca monstrul corsican, care distruge liniştea Europei, să fie doborât de îngerul pe care Atotputernicul în milostivenia Sa ni l-au hărăzit-drept suveran. Fără a mai vorbi de fraţii mei, acest război ne lipseşte de o cunoştinţă din cele mai dragi inimii mele. Vorbesc de tânărul Nicolai Rostov, care, cu entuziasmul lui, n-a putut suporta inacţiunea şi a părăsit universitatea pentru a se înrola armată. Ei bine, dragă Marie, îţi mărturisesc că, deşi este mult prea tânăr, plecarea lui la armată a fost o mare durere pentru mine.

198 Tânărul acesta de care-ţi vorbeam şi astă-vară are atâta nobleţe, atâta autentică tinereţe, ceea ce se întâlneşte foarte rar în acest secol în care trăim printre bătrânii noştri de douăzeci de ani. Şi mai ales e atât de inimos, atât de sincer. E atâta puritate şi naivitate în el, încât relaţiile mele cu el, oricât de trecătoare au fost, au reprezentat una din cele mai dulci mângâietoare bucurii pentru săraca mea inimă care a suferit atâta până acum. Îţi voi povesti într-o zi cum ne-am luat rămas bun şi tot ce ne-am spus la despărţire. Toate astea sunt încă prea proaspete. Ah, dragă prietenă, te fericesc pentru că nu cunoşti aceste bucurii şi aceste emoţii atât de sfâşietoare. Te fericesc, pentru că de obicei acestea din urmă sunt şi cele mai puternice. Ştiu foarte bine că contele Nicolai e prea tânăr pentru a putea vreodată să devină pentru mine ceva mai mult decât un prieten; dar această duioasă prietenie, aceste relaţii atât de poetice şi de pure au fost necesare inimii mele.

199 Dar să nu mai vorbim de asta. Evenimentul zilei, care preocupă toată Moscova, e moartea bătrânului conte Bezuhov şi moştenirea lui. Închipuie-ţi că cele trei prinţese nu s-au ales cu mare lucru, prinţului Bazil nu i-a revenit nimic, iar cel care a moştenit totul este monsieur Pierre; pe deasupra, el a fost recunoscut drept fiu legitim. În consecinţă, a devenit conte Bezuhov şi stăpân pe cea mai frumoasă avere din Rusia. Se zice că prinţul Bazil a jucat un rol foarte urât în toată povestea asta şi că a plecat cu buzele umflate la Petersburg.

Îţi mărturisesc că nu prea înţeleg eu treburi din astea cu moşteniri şi testamente, ceea ce ştiu este că, de când tânărul pe care toţi îl cunoşteam sub numele de M. Pierre şi atât, a devenit domnul Bezuhov şi posesor al uneia din cele mai mari averi din Rusia, eu mă distrez copios văzând schimbările de ton şi de atitudine ale mămicilor cu multe fete de măritat şi chiar ale domnişoarelor faţă de acest individ care, în paranteză, mie mi s-a părut totdeauna un biet nevolnic. Cum de vreo doi ani încoace lumea se distrează să-mi atribuie logodnici pe care, de cele mai multe ori nu-i cunosc, cronica matrimonială a Moscovei mă face contesă Bezuhov. Dar cred că-ţi dai seama că n-am câtuşi de puţin intenţia să devin contesă Bezuhov.

200 A propos de căsătorie, ştii că foarte de curând „mătuşa tuturor”, Anna Mihailovna, mi-a încredinţat în cel mai strict secret un proiect de căsătorie pentru tine. E vorba nici mai mult, nici mai puţin de fiul prinţului Bazil, Anatol, pe care familia ar dori să-l căpătuiască însurându-l cu o persoană bogată şi distinsă, şi iată că alegerea părinţilor s-a oprit la tine. Nu ştiu cum vei lua lucrurile, dar am crezut de datoria mea să te avertizez. Se spune de el că e foarte frumos, dar şi foarte uşuratic. Altceva nu am putut afla despre el. Dar am trăncănit destul. Uite că am terminat a patra pagină şi mama a trimis să mă cheme, cinăm la Apraxini. Citeşte cartea mistică pe care ţi-o trimit şi care face furori la noi. Deşi sunt în ea lucruri greu de înţeles cu slaba minte omenească, cartea este admirabilă, iar citirea ei linişteşte şi înalţă sufletul. Cu bine. Transmite omagiile mele tatălui tău şi domnişoarei Bourienne. Te îmbrăţişez aşa cum te iubesc.

Julie.

P. S. Dă-mi veşti despre fratele tău şi încântătoarea lui soţie.

201 Dragă şi nepreţuită prietenă, Scrisoarea ta din 13 mi-a pricinuit o mare bucurie. Deci mă mai iubeşti încă, poetica mea Julie.

Prin urmare, despărţirea, de care te plângi atâta, n-a avut efectul obişnuit asupra ta. Spui că suferi din pricina despărţirii; ce să mai spun atunci eu, despărţită de toţi cei care-mi sunt dragi, dacă aş îndrăzni să mă plâng? Ah! Dacă n-am avea religia drept mângâiere, viaţa ar fi nespus de tristă. De ce crezi că aş privi cu severitate afecţiunea ta pentru acest tânăr! Din acest punct de vedere nu sunt rigidă decât pentru mine. Am înţelegere pentru aceste sentimente, când e vorba de alţii şi dacă nu le pot aproba pentru că eu nu le-am încercat niciodată, nu le pot nici condamna. Cred numai că dragostea creştinească, dragostea pentru aproapele tău, pentru duşmanii tăi, este mai vrednică de admiraţie, mai dulce şi mai frumoasă decât sentimentele pe care le pot inspira unei tinere fete poetice şi iubitoare ca tine ochii frumoşi ai unui tânăr.

Ştirea morţii contelui Bezuhov ne-a sosit înaintea scrisorii tale şi tatăl meu a fost profund afectat de aceasta. El spune că bătrânul conte era penultimul reprezentant al marelui secol şi că acum e rândul lui; dar că el va face tot posibilul pentru ca rândul lui să vie cât mai târziu cu putinţă. Domnul să ne păzească de această groaznică nenorocire!

Nu pot fi de aceeaşi părere cu tine în privinţa lui Pierre, pe care-l cunosc de mic copil. Mi s-a părut întotdeauna că are o inimă de aur şi aceasta e calitatea pe care o apreciez cel mai mult la oameni. Cât despre moştenirea pe care a primit-o şi rolul pe care l-a jucat prinţul Bazil e destul de regretabil pentru amândoi. Ah, dragă prietenă, vorbele Mântuitorului că mai uşor îi e cămilei să treacă prin urechea acului decât bogatului să intre în împărăţia cerurilor, vorbele acestea sunt nespus de adevărate; îl plâmg pe prinţul Bazil şi îmi pare şi mai rău pentru Pierre, atât de tânăr şi copleşit de atâta bogăţie, la câte tentaţii nu va fi pus, sărmanul! Dacă aş fi întrebată ce mi-aş dori mai mult pe lume, aş vrea să fiu mai săracă decât cel mai sărac dintre muritori.

Mii de mulţumiri, dragă prietenă, pentru cartea pe care mi-o trimiţi şi care face atâta vâlvă la voi. Totuşi, pentru că îmi spui că printre atâtea lucruri bune mai sunt şi altele pe care slaba minte omenească nu le poate percepe, mi se pare oarecum inutil să te ocupi de o lectură ininteligibilă, care tocmai de aceea n-ar putea să dea roade. N-am putut niciodată să pricep pasiunea pe o au unii oameni de a-şi zăpăci mintea cu tot felul de cărţi, care nu stârnesc decât îndoieli în sufletele lor, le înşeală imaginaţia şi îi duc la o exaltare total opusă simplităţii omeneşti. Să citim pe Apostoli sau Evanghelia. Să nu încercăm a pătrunde tainele ce sălăşluiesc în aceste Scripturi, căci cum am putea îndrăzni noi, bieţi păcătoşi ce ne aflăm, să pătrundem înfricoşătoarele şi sfintele taine ale providenţei, cât timp purtăm un înveliş pământesc ce ridică între noi şi Atotputernicul un văl de nepătruns? Să ne mărginim deci a studia minunatele învăţături pe care Mântuitorul ni le-a dat pentru a şti să ne purtăm pe lumea aceasta; să încercăm a le respecta şi a le urma, să ne convingem că, cu cât dăm mai puţin avânt bietei minţi omeneşti, cu atât e mai pe placul lui Dumnezeu care respinge orice învăţătură ce nu vine de la El; cu cât încercăm mai puţin să aprofundăm cele ce a vrut El să ascundă cunoaşterii noastre, cu atât El ne va dărui dezvăluirea lor prin dumnezeiasca Sa înţelepciune.

202 Tata nu mi-a vorbit de pretendent, mi-a spus numai că a primit o scrisoare şi că aşteaptă vizita prinţului Bazil. Cât despre proiectul de căsătorie privitor la mine, îţi voi spune, dragă şi bună prietenă, că, în ce mă priveşte, căsătoria este o instituţie divină căreia trebuie să i te supui. Oricât de dureros mi-ar fi, dacă Atotputernicul îmi va impune vreodată îndatoririle de soţie şi de mamă, mă voi strădui să le împlinesc cu toată credinţa de care sunt în stare, fără a căuta să analizez sentimentele mele faţă de cel pe care mi-l va hărăzi de soţ.

Am primit o scrisoare de la fratele meu care îmi vesteşte sosirea lui la Lâsâe Gorî împreună cu soţia sa. Va fi o bucurie de scurtă durată, din moment ce ne părăseşte pentru a lua parte la acest nenorocit de război, în care suntem amestecaţi. Dumnezeu ştie cum şi de ce. Nu numai la voi, în centrul afacerilor şi al lumii, nu se vorbeşte decât de război, dar şi aici, în toiul muncilor agricole, în această tihnă a naturii pe care orăşenii şi-o închipuie de obicei la ţară, ecourile războiului se fac în mod dureros auzite şi simţite. Tata nu-mi vorbeşte decât de marşuri şi de contramarşuri, lucruri pe care eu nu le înţeleg deloc; alaltăieri, făcându-mi obişnuita plimbare pe uliţa satului, am fost martora unei scene sfâşietoare… Era un convoi de recruţi din satul nostru… plecau pe front… Să fi văzut în ce stare erau mamele, femeile şi copiii celor care plecau, să fi auzit hohotele de plâns şi ale unora, şi ale altora. Ai zice că omenirea a uitat învăţăturile dumnezeiescului ei Mântuitor, care predica iubirea şi iertarea greşiţilor noştri şi că acum cel mai mare merit al ei e de a se între ucide.

Adio, dragă şi bună prietenă, fie ca dumnezeiescul Mântuitor şi prea-sfânta Maică a lui să te aibă în sfânta şi puternica Lor pază.

Marie.

203 Vai, prinţesă, vă scrieţi corespondenţa? Eu am şi terminat-o pe a mea. I-am scris bietei mele mame…

204 Prinţesă, trebuie să vă previn… prinţul a avut o discuţie, s-a certat cu Michel Ivanoff. E în toane foarte rele, foarte zburlit. Ştiţi, ca să fiţi prevenită…

205 Ah! Dragă prietenă… te-am rugat să nu mă previi niciodată de dispoziţia în care se află tatăl meu. Eu nu-mi îngădui să-l judec şi n-aş vrea ca alţii s-o facă.

206 Bine, dar e un adevărat palat… Hai, repede, repede!

207 Cine exersează la pian? Marie? Hai, încetişor, s-o surprindem.

208 Vai, ce bucurie pentru prinţesă… În sfârşit! Trebuie s-o previn.

209 Nu, nu, te rog… Dumneata eşti domnişoara Bourienne, te cunosc demult, datorită afecţiunii pe care o are cumnata mea pentru dumneata… Ea nu se aşteaptă să ne vadă!

210 Ah, scumpa mea! Ah, Marie! Am visat azi-noapte… Nu-i aşa că nu vă aşteptaţi să venim? Ah, Marie, ai slăbit! Iar dumneata te-ai îngrăşat…

211 Am recunoscut-o îndată pe doamna prinţesă.

212 Şi eu care nici nu bănuiam! Ah, Andrei, nu te observasem.

213… miorlăită…

214… e o chestiune cât se poate de serioasă

215 Mă lasă aici singură şi pleacă, Dumnezeu ştie pentru ce, când putea fi avansat…

216 „Malbrough pleacă la război.

Dumnezeu ştie când se va întoarce”.

217… să se facă ridicol.

218 Biata contesă Apraksina şi-a pierdut soţul; a plâns până i-au secat ochii, sărmana…

219 „Consilier imperial, de război, de cârnaţi şi de rachiu”. Expresie batjocoritoare compusă după „Hofkriegsrat” – membru al consiliului imperial de război.

220 Domnişoară Bourienne, iată încă un admirator al bădăranului dumitale de împărat…

221 Doar ştiţi, prinţe, că nu sunt bonapartistă.

222 „Dumnezeu ştie când se va întoarce.”

223 Ce om deştept e tatăl dumitale! Poate de aceea mi-e atât de frică de el.

224 Andrei! Ce comoară de soţie ai…

225 A înţelege totul înseamnă a ierta totul.

226… când e vorba să distrez pe cineva.

227 Sterne Lawrence (1713-1768) – scriitor englez, autorul cunoscutei lucrări Călătorie sentimentală, unul din iniţiatorii sentimentalismului, curent literar din a doua jumătate a sec al XVIII-lea.

228… pe drumuri…

229… veneraţie…

230 Ah, dragul meu.

231 Andrei, dacă ai fi avut credinţă în Dumnezeu, te-ai fi în dreptat spre el, pentru ca să-ţi dea dragostea pe care n-o simţi şi rugăciunea ţi-ar fi fost îndeplinită.

232 Ah, vă credeam în camera dumneavoastră…

233 Închipuieşte-ţi-o pe bătrâna contesă Zubova, cu bucle false şi cu dinţi falşi, ca şi cum ar vrea să înfrunte anii.

234 Aşa curând, Andrei?

235 Rămâi cu bine, Marie…

236 Câmp din preajma Petersburgului unde aveau loc parade militare.

237 Consiliul imperial austriac de război.

238 Joc de cărţi.

239 „Forţele noastre concentrate însumează aproape 70.000 de oameni, pentru a putea ataca şi zdrobi pe inamic, în cazul când ar încerca să treacă peste Lech. Cum în prezent suntem stăpâni pe Ulm, nu putem pierde avantajul de a domina cele două maluri ale Dunării; aşadar, în cazul când inamicul n-ar trece Lech-ul, am putea trece Dunărea în orice clipă, am putea ataca linia sa de comunicaţie şi trece fluviul înapoi mai la vale, pentru a-i zădărnici pe dată intenţia, în cazul că ar vrea să se îndrepte cu toate forţele împotriva credincioşilor noştri aliaţi. În felul acesta, vom aştepta curajos clipa în care armata imperială rusă va fi complet gata şi când, împreună, vom găsi uşor putinţa să pregătim duşmanului soarta pe care o merită.”

240… un memoriu…

241 Aveţi în faţa dumneavoastră pe nefericitul Mack…

242 Doamne, ce naiv e!

243 Patruzeci de mii de oameni ucişi, armata aliaţilor nimicită şi dumitale îţi mai arde de glume… Asta merge pentru un neisprăvit ca individul cu care te-ai împrietenit, dar nu pentru dumneata, nu pentru dumneata.

244 Bună dimineaţa, bună dimineaţa!

245 Ai şi început lucrul!

246 Trăiască austriecii! Trăiască ruşii! Trăiască împăratul Alexandru!

247 Să trăiască toată lumea.

248 Câmp de instrucţie lângă Moscova.

249… înălţimea-voastră…

250… vorbele lui Bilibin circulau prin saloanele Vienei…

251 M-au primit cu vestea asta pe care le-o adusesem, fără prea multă amabilitate.

252 Şi totuşi, dragul meu, cu tot respectul pe care-l port „pravoslavnicei oştiri ruse”, socot că victoria voastră nu este chiar dintre cele mai strălucite.

253… mitul invincibilităţii…

254 Vezi bine…

255 Toate astea-s minunate.

256… un arhiduce nu-i mai breaz ca celălalt…

257… ca şi când ne-aţi spune…

258 Parcă-i un făcut, zău aşa!

259 Prinţul Murat şi tot alaiul.

260… cap de pod…

261… încăierarea voastră de la Dürrenstein…

262… cuvinte de duh…

263… Austria nu va avea încotro…

264… trebuie iertat de litera u.

265… pur şi simplu Bonaparte (joc de cuvinte: se poate traduce şi prin Bonaparte cel scurt – aluzie la înălţimea împăratului).

266… se spune că pravoslavnicul s-a pus pe un jaf grozav…

267… pentru ochii frumoşi…

268… între noi fie vorba, dragul meu…

269 Om trăi şi-om vedea…

270 Ia, povesteşte-mi şi mie.

271 Femeia este tovarăşa bărbatului…

272 Cabinetul din Berlin nu-şi poate exprima adeziunea sa la o alianţă, fără a-şi exprima… ca în ultima sa notă… înţelegeţi… înţelegeţi… şi-apoi dacă majestatea-sa împăratul nu se va abate de la principiul alianţei noastre…

273 Staţi, n-am terminat… Presupun că intervenţia va fi mai tare decât neintervenţia. Şi… Nu e posibil să se considere chestiunea închisă prin faptul că nu s-a primit depeşa noastră din 28 noiembrie… Iată cum se va sfârşi totul.

274 Te recunosc după pietricica pe care-o ţii în gura ta de aur, Demostene!

275… în văgăuna asta prăpădită din Moravia…

276 Trebuie să-i arătăm tot ce are Brünn mai de seamă.

277 Ah, excelenţă! Plecăm mai departe. Sceleratul este iarăşi pe urmele noastre!

278 Nu, nu, trebuie să recunoşti că povestea cu podul Thabor e de toată frumuseţea! L-au trecut fără să întâmpine nici cea mai mică rezistenţă.

279 Încât nu vede decât focul lor şi uită de focul pe care ar fi trebuit să-l deschidă asupra inamicului.

280 Genial. Prinţul Auersperg se simte lovit în amorul lui propriu şi-l trimite la arest. Dar zău, trebuie să recunoşti că toată povestea cu podul Thabor e grozavă. Nu e nici prostie, nici laşitate…

281 Poate trădare…

282 Nu-i nici asta… Dar pune curtea într-o situaţie tare proastă… Nu e nici trădare, nici laşitate, nici prostie; e ca la Ulm… e… e „o Mack-erie”. Suntem „machiaţi”…

283… dragul meu, e un act de eroism.

284… filosof…

285 Eşti un erou, dragul meu…

286 „Acestei armate ruse, pe care aurul englez a adus-o aici de la marginile lumii, îi vom pregăti aceeaşi soartă (soarta armatei de la Ulm).”

287 Iată scumpa…

288… caraghios…

289 Prinţului Murat, Schönbrunn, 25 brumar 1805, ora 8 dimineaţa.

Nu găsesc cuvinte pentru a-mi exprima nemulţumirea. Dumneata nu comanzi decât avangarda mea şi n-ai dreptul să închei armistiţii fără ordinul meu. Mă faci să pierd roadele unei campanii. Rupe imediat armistiţiul şi mergi asupra duşmanului. Îl vei pune să declare că generalul care a semnat capitularea n-avea nici un drept şi că singur împăratul Rusiei o poate face.

În cazul în care totuşi împăratul Rusiei ar ratifica sus-numita convenţie, o voi ratifica şi eu, dar nu va fi decât un şiretlic. Porneşte şi nimiceşte armata rusă… În poziţia în care te afli îi poţi captura convoaiele de aprovizionare şi artileria.

Generalul adjutant al împăratului rus e un… Ofiţerii nu sunt nimic, dacă nu sunt împuterniciţi şi acesta nu este… Austriecii s-au lăsat duşi la trecerea podului de la Viena, iar dumneata te laşi dus de un aghiotant al Împăratului.

Napoleon.

290 Iată plăcerile vieţii de tabără, prinţe.

291 Ce tot îndrugă?

292 O poveste veche…

293 Împăratul are să-i arate el lui Suvara al vostru, cum le-a mai arătat şi altora…

294 Drace!

295 E foarte nostim, domnul meu prinţ…

296 Acolo s-a dat atacul despre care Thiers spune: „Les russes se conduisirent vaillamment, et chose rare a la guerre, on vit deux masses d'infanterie Marcher résolument l'une contre l'autre sans qu'aucune des deux céda avant d'etre abordée”; iar Napoleon în insula Elena a spus: „Quelques bataillons russes montrerent de l'intrépidité”.

Traducere: „Ruşii s-au purtat vitejeşte şi, lucru rar în război, s-au putut vedea două mase de infanterişti mergând hotărâte una împotriva alteia, fără ca vreuna din ele să dea înapoi, înainte de a fi fost atacate”. Cuvintele lui Napoleon: „Câteva batalioane ruseşti dădură dovadă de neînfricare”.

297… la urma urmei…

298 Ştii că sunt copleşit de treburi şi că numai de milă mă ocup de dumneata; de altfel, ştii bine că ceea ce-ţi propun este singurul lucru ce se poate face.

299 Dar, dragul meu…

300… drăguţule…

301 Dare, în bani sau în natură, în Rusia ţaristă – una din principalele forme de exploatare a ţăranilor de către moşieri.

302… încântător…

303 „Va fi la mine şi frumoasa Hélene, pe care niciodată nu te saturi s-o priveşti.”

304 Stai o clipă, am nişte planuri cu dumneata astă-seară.

305 Scumpa mea Hélene, trebuie să fii îngăduitoare cu biata mătuşă, care are o adevărată adoraţie pentru dumneata. Du-te şi ţine-i de urât zece minute.

306 Şi ce ţinută!

307 Sper că n-ai să mai spui că la mine lumea se plictiseşte.

308 Bine, vă las în colţişorul vostru. Văd că vă simţiţi foarte bine.

309 Se spune că-ţi renovezi casa din Petersburg.

310 Foarte bine, dar să nu te muţi de la prinţul Bazil. E bine să ai un prieten ca el… Ştiu eu ce ştiu. Nu crezi?

311 Toate astea-s foarte bune, dar trebuie să se sfârşească…

312… dar trebuie să se sfârşească.

313… e un om atât de cumsecade, bunul nostru Viazmitinov…

314… partidă strălucită, dar fericirea, draga mea…

Căsătoriile se încheie în ceruri…

315 Aline… ia du-te şi vezi ce fac…

316 Te iubesc!

317 Ne sosesc musafiri, prinţe.

318 Excelenţa-sa prinţul Kuraghin cu fiul său, după câte am auzit?

319… tată.

320… mulţumesc, tată.

321 Au sosit, Marie…

322 Ei bine, rămâneţi tot aşa îmbrăcată, prinţesă? Doar imediat vom fi anunţate că domnii sunt în salon; va trebui să coborâm şi dumneavoastră nu vă gătiţi deloc!

323 Nu, Marie, hotărât, nu-ţi stă bine deloc. Îmi placi mai mult în rochia dumitale gri de toate zilele. Te rog, fă asta pentru mine.

324 Hai dragă prinţesă, încă o mică sforţare.

325 Nu, lasă-mă…

326 Măcar schimbă-ţi puţin pieptănătura… Vă spuneam eu… Marie are o figură căreia această pieptănătură nu-i vine bine deloc. Te implor, schimbă-ţi-o!

327 Lăsaţi-mă, lăsaţi-mă, mi-e totuna…

328 Ai să ţi-o schimbi, da?

329 Iat-o pe Marie!

330 scumpa asta de Annette?

331 nu voia să-l primească?

332 Ei, prinţesă, femeia asta e o adevărată perlă!

333… domnişoară de companie.

334… mititica e tare drăguţă.

335 Biata fată! E al naibii de urâtă.

336… sărmana mea mamă…

337 Câtă delicateţe…

338 Nu, categoric nu! Când tatăl dumitale îmi va scrie că te porţi frumos, atunci am să-ţi dau mâna să mi-o săruţi. Dar până atunci, nu!

339 Nu, prinţesă, mi-am pierdut pentru totdeauna locul în inima dumitale.

340 Pentru ce? Te iubesc mai mult decât oricând şi voi încerca tot ce-mi va sta în putinţă pentru fericirea dumitale.

341 Dar mă dispreţuieşti; dumneata, care eşti atât de pură, nu vei uita niciodată această rătăcire a pasiunii. Numai biata mea mamă…

342 Înţeleg totul…

343 Ah, draga mea, draga mea…

344 Soarta fiului meu e în mâinile dumitale. Hotărăşte, buna, dulcea mea Marie, te-am iubit întotdeauna ca pe propria mea fiică.

345 Draga mea, trebuie să-ţi spun că nu voi uita niciodată această clipă; dar, draga mea, nu vrei să ne laşi speranţa că această inimă atât de bună, atât de generoasă, poate fi înduioşată? Spune că poate… Viitorul este atât de mare. Spune: poate!

346 Bunul meu prieten…

347 Mare ştrengăriţă eşti, copila mea…

348 S-a făcut…

349 Allez petit enfants, allez coucher, dormir!

— Copii, la culcare!

350 Ţarul Alexandru I.

351 Ale celor care tărăgănează. De la „Cunctador”, porecla generalului roman Quintus Fabius Maximus, care avea obiceiul să întârzie momentul ciocnirii cu inamicul.

352 De la expresia franţuzească: perdre son latin – a pierde terenul de sub picioare.

353… drăguţ…

354 Vedeţi să nu-i faceţi vreun rău căluţului meu…

355 Corect: Allez, allez!

— Mergeţi, mergeţi! (în franceză).

356 Husarii regimentului Pavlogradski?

357 Rezerva, sire!

358 Toate datele sunt după stilul vechi.

359 Domnul general Wimpfen, contele de Langeron, prinţul Lichtenstein, prinţul de Hohenlohe şi, în sfârşit, Prş… prş… şi aşa mai departe, ca toate numele poloneze.

360 Taci, limbă înveninată…

361 Ce vrei, scumpul meu general, eu îmi văd de pilaf şi cotlete, de treburile războiului vezi dumneata!

362 Întrucât inamicul se sprijină cu aripa sa stângă pe munţii împăduriţi, iar cu aripa dreaptă se întinde de-a lungul localităţilor Kobelnitz şi Sokolnitz, în dosul lacurilor care se află acolo, în timp ce noi, dimpotrivă, covârşim aripa lui dreaptă cu aripa noastră stângă, e mai avantajos pentru noi să atacăm această din urmă aripă a inamicului, mai cu seamă dacă vom ocupa satele Sokolnitz şi Kobelnitz care vor deveni puncte de sprijin pentru a ataca flancul inamicului şi a-l urmări în câmpia dintre Schlapanitz şi pădurea Thuerassa evitând defileul dintre Schlapanitz şi Bellowitz, cu care e acoperit frontal inamicului. În scopul acesta este absolut necesar… Prima coloană se pune în mişcare… a doua coloană se pune în mişcare… a treia coloană se pune în mişcare…

363 O lecţie de geografie…

364 Pe cinstea mea…

365 „Trăiască împăratul, împăratul!”

366 Dragul meu, moşul e în toane rele.

367 Du-te, dragul meu, şi vezi dacă divizia a treia a depăşit satul. Spune-i să se oprească şi să aştepte ordinele mele.

368 Şi întreabă-l dacă au fost postaţi puşcaşii. Uite ce-au făcut, Doamne, ce-au făcut!

369 Sire! Vom face tot ce ne stă în putinţă, sire!

370 La dracu cu ruşii ăştia!

371 Viteji oameni!

372 Sunt pe sfârşit muniţiile la baterii, sire!

373 Dă ordin să fie aduse cele de la rezervă…

374 Ce moarte frumoasă…

375 Prea de tânăr a venit să-şi măsoare puterile cu noi.

376 E o natură nervoasă şi colerică; n-o să scape.

377 Salt uşor…

378 Cartier din Moscova, vestit pe vremuri pentru localurile lui de petrecere.

379… ar fi trebuit inventat…

380 Pe mâine, dragul meu!

381 Te iubesc.

382 „… ia mai cară-te!”

383 „dar ce naiba căuta el pe galeră?!” (Citat din comedia Vicleniile lui Scapin, folosit deseori cu sensul: de ce s-o fi amestecat în treaba asta?!)

384… în chip de diademă…

385 Tată! Andrei?

386 Draga mea…

387 Draga mea, mă tem să nu-mi fi făcut rău fruşticul (cum zice Foka, bucătarul) de azi dimineaţă.

388 Curaj, îngerul meu!

389 Nu, e de la stomac… spune şi tu, Marie, spune-i că e de la stomac, spune…

390 Ah! Doamne! Doamne!

391 Du-te, dragul meu…

392… codanelor…

393… dansul cu şalul.

394… suficienţă…

395 Scumpul meu conte, dumneata eşti unul dintre cei mai buni elevi ai mei. Trebuie neapărat să dansezi… Ia te uită câte domnişoare frumoase.

396 Nu, dragul meu, prefer să stau, şi să privesc…

397 Oh, dragostea mea crudă…

398 Adepţii martinismului, sectă mistică din sec. al XVIII-lea.

399 Thomas Hemerken, cunoscut sub numele de Kempis (1379-1471) scriitor mistic german.

400… frăţia…

401 Un ţicnit, am spus-o totdeauna.

402…„crema adevăratei bune societăţi, floarea fină a esenţei intelectuale a societăţii petersburgheze…”

403 „Crema adevăratei bune societăţi…”

404… un om cu mari calităţi.

405 Singur ţi-ai făcut-o, George Dandin (citat din comedia cu acelaşi nume, de Moliere).

406 Prinţul Ippolit Kuraghin – un tânăr încântător. Domnul Krug, însărcinat cu afaceri din Copenhaga – un spirit de mare profunzime… Domnul Şitov, un om cu merite deosebite…

407 „Viena consideră că prevederile de bază ale tratatului propus sunt în asemenea măsură greu de realizat, încât nu s-ar putea îndeplini nici chiar printr-o continuitate de succese din cele mai strălucite; ea se îndoieşte de mijloacele care ni le-ar putea asigura.” Este fraza autentică a cabinetului din Viena…

408 Măgulitoare îndoială!… omul cu spirit profund.

409 Trebuie să facem o distincţie între cabinetul din Viena şi împăratul Austriei… împăratul Austriei nu s-ar fi putut gândi niciodată la asemenea lucru, numai cabinetul lui a putut susţine aceasta.

410 Ei, dragul meu viconte… Europa nu va fi niciodată aliata noastră sinceră.

411 Trebuie neapărat să veniţi să mă vedeţi…

412 Marţi, între orele opt şi nouă. Îmi veţi face mare plăcere.

413 Regele Prusiei!

414 Sabia lui Frederic cel Mare, pe care eu…

415 Ei bine, şi ce vrei dumneata cu regele Prusiei?

416 Nu, nimic voiam numai să spun…

417 Voiam numai să spun că rău facem luptând pentru regele Prusiei.

418 Jocul dumitale de cuvinte e foarte spiritual, dar e plin de răutate şi nedrept… Noi nu luptăm pentru regele Prusiei, ci pentru principiile sănătoase. O, ce răutăcios şi prinţul Ippolit!

419 Iertaţi-mă, vă rog, o tabacheră cu portretul împăratului poate fi o recompensă, dar niciodată o distincţie… e mai curând un dar.

420 Şi au tot fost antecedente, Schwarzenberg, de exemplu.

421 Imposibil…

422… Marele cordon e altceva…

423 Veniţi mâine la masă… seara. Trebuie să veniţi… Veniţi.

424 De când cu marile noastre succese de la Austerlitz, ştii şi dumneata, dragul meu prinţ… că nu mai părăsesc cartierele generale. Hotărât, am prins gust pentru război şi aşa îmi trebuie. Ceea ce am văzut în aceste trei luni e de necrezut.

S-o iau ab ovo. Duşmanul neamului omenesc, după cum ştii, îi atacă pe prusaci. Prusacii sunt aliaţii noştri credincioşi care nu ne-au înşelat decât de trei ori în ultimii trei ani. Noi facem tot ce putem pentru ei. Dar, ce să vezi, duşmanul neamului omenesc nici nu se sinchiseşte de frazele noastre frumoase, şi cu felul său de a fi, nepoliticos şi sălbatic, el se năpusteşte asupra prusacilor fără a-i lăsa măcar să-şi termine prada începută, îi bate măr cât ai clipi din ochi şi se instalează la palatul Potsdam.

„Nutresc cea mai vie dorinţă, îi scrie regele Prusiei lui Bonaparte, ca Majestatea-voastră să fie primită şi tratată în palatul meu aşa ca totul să-i fie pe plac şi cu mare râvnă am luat în acest scop toate măsurile pe care circumstanţele mi le îngăduiau. Numai de aş fi reuşit!” Generalii prusaci fac mare caz de politeţea lor faţă de francezi şi depun armele la primele somaţii.

Comandantul garnizoanei Glogau, ce dispune de zece mii de oameni, îl întreabă pe Regele Prusiei ce trebuie să facă dacă e somat să se predea… Toate acestea sunt lucruri absolut verificate.

Pe scurt, tot nădăjduind să ne impunem numai prin atitudinea noastră militară, iată-ne de-a binelea în război, în război la frontierele noastre cu şi pentru Regele Prusiei. Avem tot ce ne trebuie, doar o nimica toată ne lipseşte – un comandant suprem. Cum s-a văzut că succesele de la Austerlitz ar fi putut fi mai decisive dacă am fi avut un comandant suprem ceva mai copt, acum sunt trecuţi în revistă octogenarii şi, între Prozorovski şi Kamenski, e preferat cel din urmă. Generalul ne soseşte în chibitcă ca pe vremea lui Suvorov şi este întâmpinat cu aclamaţii de bucurie şi de triumf.

În ziua de 4 soseşte primul curier de la Petersburg. Valizele sunt transportate în cabinetul mareşalului, căruia îi place, să facă el însuşi totul. Sunt chemat ca să ajut la trierea scrisorilor şi să le iau pe cele ce ne sunt destinate. Mareşalul stă şi se uită la noi, aşteptând plicurile ce-i sunt adresate. Căutăm noi ce căutăm – dar nici pomeneală. Mareşalul devine nerăbdător, se pune el însuşi pe treabă şi găseşte scrisorile împăratului pentru contele T., pentru prinţul V. şi alţii. Şi atunci se face vânăt de furie: tună şi fulgeră împotriva tuturor, pune mâna pe scrisori, le desface şi le citeşte pe cele ale împăratului adresate altora. Apoi scrie faimosul ordin de zi către generalul Benigsen.

425… scrie el împăratului…

426 Mareşalul se supără pe împărat şi ne pedepseşte pe noi toţi; nu e aşa că e logic?

Cam acesta ar fi actul întâi. În cele următoare, interesul şi ridicolul sporesc, aşa cum se şi cuvine. După plecarea mareşalului, ne trezim că suntem în văzul duşmanului şi că trebuie să dăm bătălia. Lui Bukshoewden îi revine comanda supremă ca fiind cel mai vechi, dar iată că generalul Benigsen nu e de aceeaşi părere; cu atât mai mult, cu cât el şi corpul lui de armată se află în văzul duşmanului şi că el ar vrea să profite de ocazia unei bătălii „cras eigener Hand” cum spune neamţul. De aceea o şi dă: e bătălia de la Pultusk, considerată drept o mare victorie, dar care, după părerea mea, nu e nici pe departe. Noi ăştia, ţivilii, avem, după cum ştii, prostul obicei de a hotărî dacă o bătălie e câştigată sau pierdută. Cel care se retrage după bătălie, a pierdut-o, spunem noi – şi dacă-i aşa, atunci am pierdut bătălia de la Pultusk. Pe scurt, ne retragem după bătălie, dar trimitem un curier la Petersburg, care duce vestea unei victorii, iar generalul nu-i cedează lui Bukshoewden comanda, sperând să primească de la Petersburg, drept răsplată a victoriei, titlul de comandant suprem. În timpul acestui interregn noi începem să aplicăm un plan de manevre extrem de interesant şi de original. Acum scopul nostru nu mai e, aşa cum ar trebui să fie, de a evita sau de a ataca duşmanul, ci numai şi numai de a evita pe generalul Bukshoewden care, după vechimea lui în grad, ar trebui să ne fie comandant. Urmărim acest scop cu atâta energie, încât chiar când trecem un râu ce nu poate fi trecut prin vad, dăm foc podurilor pentru a ne îndepărta de inamic, care, pentru moment, nu e Bonaparte, ci Bukshoewden. Generalul Bukshoewden a fost pe punctul de a fi atacat şi prins de forţele duşmane superioare, din cauza uneia din frumoasele noastre manevre menite să ne depărteze de el. Bukshoewden ne urmăreşte – noi o ştergem. Nu trece el bine un râu pe acelaşi mal cu noi, că noi îl şi trecem îndărăt. În cele din urmă, duşmanul nostru Bukshoewden ne prinde şi ne atacă. Cei doi generali se supără. Are loc chiar o provocare la duel din partea lui Bukshoewden şi un atac de epilepsie din partea lui Benigsen. Dar în momentul cel mai critic, curierul care a adus vestea victoriei noastre de la Pultusk, ne aduce de la Petersburg numirea comandantului nostru suprem şi astfel inamicul nostru numărul unu, Bukshoewden, e înfrânt: acum ne putem gândi şi la cel de-al doilea, la Bonaparte. Dar ce să vezi? Tocmai atunci se ridică în faţa noastră un al treilea duşman: e pravoslavnica oştire care cere în gura mare pâine, carne, pesmeţi, fân – şi mai ştiu cu ce! Dar depozitele sunt goale şi drumurile de nefolosit. Pravoslavnica se pune pe jaf şi pe un jaf de care ultima campanie nu-ţi poate da cea mai mică idee. Jumătate din regimente formează trupe fără căpătâi, care se pun să cutreiere ţinutul, trecând totul prin foc şi sabie. Locuitorii sunt la sapă de lemn, spitalele ticsite de bolnavi şi pretutindeni foamete. De două ori cartierul general a fost atacat de bande de jefuitori şi comandantul suprem s-a văzut silit el însuşi să ceară un batalion pentru a-i goni. Cu prilejul unuia dintre aceste atacuri, mi s-a furat valiza (goală) şi halatul. Împăratul vrea să dea tuturor comandanţilor de divizii dreptul de a-i împuşca pe tâlhari, dar mă tem că aceasta va obliga jumătate din armată să împuşte cealaltă jumătate.

427 Slujitorul care îngrijea de băieţi în familiile nobile.

428 Nu ştiu să fie în viaţă decât două rele cu adevărat: remuşcarea şi boala. Nu poate fi alt bine decât absenţa acestor rele.

429… aproapele…

430… dar nu e aşa cum crezi dumneata…

431 E curios, pe onoarea mea.

432 Ce sunt aceşti…

433 André, de ce nu m-ai anunţat?

434 Încântată să vă văd. Sunt foarte bucuroasă…

435 Trebuie să ştii că e o femeie…

436 Andrei, pentru numele lui Dumnezeu…

437 Dar, draga mea… ar trebui dimpotrivă, să-mi fii recunoscătoare că-i explic lui Pierre intimitatea ta cu tânărul acesta.

438 Adevărat?

439 Prinţesă, pe cuvântul meu, n-am voit s-o jignesc…

440 Joc care constă în înfigerea în pământ, prin aruncare, a unui cui cu floarea lată, în interiorul unui inel pus jos.

441 Joc asemănător cu popicele, în care în loc de bilă de lemn se întrebuinţează un baston.

442 Aş dori să-l văd pe acest om mare…

443 Vorbeşti de Buonaparte?

444 Prinţe, vorbesc de împăratul Napoleon…

445 Într-o clipă sunt la dispoziţia dumitale…

446 E bine făcută şi al dracului de frumoasă…

447 Ce este?

448 Încă un petiţionar…

449 Steaua Legiunea de Onoare…

450 „Trăiască împăratul!”

451 Sire, vă cer permisiunea de a acorda Ordinul Legiunea de Onoare celui mai viteaz dintre soldaţii domniei-voastre…

452 Aceluia care s-a comportat cel mai vitejeşte în acest război…

453 Majestatea-voastră îmi îngăduie să cer părerea colonelului…

454… Napoleon, Franţa, vitejie…

455… Alexandru, Rusia, măreţie…

456… comitetul salvării publice…

457… porecla…

458 Joc de cuvinte. „Sila” înseamnă forţă… (rus.).

459 E omul care poate orice.

460 Te temi să nu ţi-o ia alţii înainte!

461… că baza monarhiilor ar fi onoarea, mi se pare incontestabil. Anumite drepturi şi privilegii ale nobilimii sunt, după părerea mea mijloace de susţinere a acestui sentiment.

462 Dacă priviţi chestiunea din acest punct de vedere…

463… după maniera franţuzească…

464 Sub domnia ui Alexandru I senatul a devenit organul judecătoresc suprem.

465… cerc vicios…

466… unei femei îneântătoare, pe cât de frumoasă, pe atât de spirituală…

467… vorbe de duh…

468… de femeie încântătoare şi spirituală…

469… mare senior…

470… domnii de la ambasadă…

471… celei mai distinse femei din Petersburg…

472… în serios…

473… pajul meu…

474 Pedantă, originar femeie din aristocraţie, care afişa preocupări intelectuale şi literare. În traducere textuală termenul înseamnă „ciorap-albastru” şi vine de la moda lansată la Londra în secolul al XVIII-lea de un salon literar de „preţioşi ridicoli”.

475 Ea îmi va fi nevastă…

476… aşa cum se cuvine.

477 Încântaţi să vă vedem…

478 Fermecătoare…

479 E atotputernicul zilei, cel care toate le face şi le desface.

480… într-un cerc intim…

481… a fi un bărbat adevărat.

482… plăcerea de a vedea că i se face curte…

483 Şi Nathalie, trebuie s-o recunoaştem, e foarte sensibilă la asta.

484 Între noi fie zis… în ţara dragostei…

485 Ştii, între văr şi verişoara. Această intimitate duce adeseori la dragoste: pe vărul primar să-l vezi cât mai rar. Nu-i aşa?

486 Căsătoriile se încheie în ceruri.

487… ţopârlan…

488 Scumpă mamă… al dumitale fiu ascultător…

489 Veche melodie de dans popular rus.

490 Trăsură lungă, descoperită, cu mai multe locuri şi cu spetează longitudinală, în care călătorii se aşază de o parte şi alta a spetezei.

491 Diminutiv franţuzit: Pachette (Paşa) de la Praskovia sau Pelagheia.

492 Diminutiv franţuzit de la Saşa – Alexandra.

493 E încântător, ca om, nu ca bărbat…

494 Două loji francmasonice din Petersburg care rivalizau.

495… să calce consemnul…

496… fierea şi un val de sânge la creier. Liniştiţi-vă, mai trec eu mâine…

497 Ducele de Oldenburg îşi suportă nenorocirea cu o tărie de caracter şi o resemnare admirabile…

498 Dragul meu, cu cei cinci sute de mii de soldaţi pe care îi avem ne-ar fi uşor să avem stil frumos…

499 O copleşeşte cu atenţii.

500… trebuie să fii melancolic. Şi el este foarte melancolic, în prezenţa ei.

501 Adevărat?

502 Un joc literar: se dau mai multe cuvinte rimate, cu care trebuie să se termine versurile ce urmează a fi compuse de acei care iau parte la concurs.

503 „Copaci rustici, din crengile voastre sumbre se scurg asupra mea întunericul şi melancolia”.

504 „Mângâietoare-i moartea şi moartea-i liniştită.

Ah! Nu-i contra durerii cetate mai ferită”

505 Este ceva atât de fermecător în surâsul melancoliei!

506 Este o rază de lumină în umbră, o nuanţă între durere şi disperare, care ne arată că mângâierea este posibilă.

507 Otravă ce hrăneşti un suflet prea sensibil.

Fără de care totul îmi este imposibil.

Dulce melancolie, ah, vino să alini.

Singurătatea-mi tristă, întunecatu-mi chin.

Şi adaugă duioşii necunoscute.

Acestor lacrimi care-mi curg tăcute.

508 Roman de N. M. Karamzin (1766-1826) – scriitor şi istoric, reprezentantul sentimentalismului în literatura rusă.

509 A rămas tot aşa de încântătoare şi melancolică, scumpa noastră Julie…

510 Dragul meu… ştiu din sursă sigură că prinţul Vasili îşi trimite fiul la Moscova ca să-l însoare cu Julie.

511 Nathalie, netezeşte-ţi părul…

512 Persanul Dolohov…

513 E fermecătoare.

514 Nu-i aşa că e admirabil Duport?

515 O, da…

516… sunt femeile frumoase…

517 Vei fi cea mai frumoasă. Vino, scumpă contesă, şi ca zălog, dă-mi această floare.

518… ador fetişcanele…

519 O, dulcea mea!

520… de voal cu luciri metalice.

521 E îndrăgostit, e nebun după dumneata, scumpa mea.

522 Dacă iubeşti pe cineva, dulcea mea, nu e un motiv să te închizi într-o chilie. Chiar dacă eşti logodită, sunt convinsă că logodnicul dumitale ar fi preferat să ştie că ieşi în lume în lipsa lui, decât că mori de plictiseală.

523… doamnă din lumea mare…

524 Admirabil, divin, minunat!

525… fermecătoare…

526 „Bunicul” – dans vechi german.

527 Un cuvânt, numai unul, pentru numele lui Dumnezeu…

528 Nathalie, un cuvânt, numai unul…

529 „Dragă prinţesă…”

530 Ah, ce picior, dragul meu, ce privire. E o zână!

531 Dacă-ţi permiţi, în salonul meu…

532 N-am să fiu violent, nu-ţi fie teamă…

533… ca un om de onoare…

534… pe unde a trecut acest domn.

535 Sire şi frate, consimt să-i înapoiez ducelui de Oldenburg ducatul său…

536… principii sănătoase…

537… „să verse sau să nu verse sângele popoarelor sale…”.

538… sire şi frate…

539… Moscova, oraşul sfânt…

540 Trăiască împăratul!

541 O să ajungem departe de data aceasta. Ei, când se apucă el de treabă, totul merge strună… Drace… Uite-l! Trăiască împăratul! Va să zică, astea sunt stepele Asiei! Urâtă ţară, zău aşa. La revedere, Beauché; că-ţi rezerv cel mai frumos palat din Moscova. La revedere! Îţi urez noroc… Pe împărat l-ai văzut? Trăiască împăratul! păratul! Gérard, dacă ajung guvernator în Indii, pe tine te fac ministru al Kaşmirului, ne-am înţeles. Trăiască împăratul! Trăiască! Trăiască! Trăiască! Ticăloşii ăia de cazaci i-ai văzut cum o şterg. Trăiască împăratul! Uite-l! Îl vezi? L-am văzut de două ori, uite aşa cum te văd pe tine. Micul caporal… L-am văzut atârnând crucea pe pieptul unuia din bătrâni… Trăiască împăratul!

542 Pe cei pe care vrea să-i piardă – le ia minţile.

543 „Sire şi frate, am aflat ieri că, în ciuda loialităţii cu care mi-am respectat angajamentele faţă de Majestatea-Voastră, trupele Voastre au trecut frontierele Rusiei şi chiar în clipa de faţă am primit de la Petersburg o notă prin care contele Lauriston, drept pricină a acestei agresiuni, îmi face cunoscut că Majestatea-Voastră s-a considerat în stare de război cu mine din clipa în care prinţul Kurakin a cerut să i se elibereze paşapoartele. Motivele pe care ducele de Bassano şi-a întemeiat refuzul de a i le elibera nu m-ar fi putut niciodată face să presupun că acest demers va servi vreodată de pretext unei agresiuni. Într-adevăr, ambasadorul n-avea dispoziţie de la mine în acest sens, după cum el însuşi a declarat-o şi, de îndată ce am fost informat de aceasta, i-am arătat în ce măsură purtarea lui m-a nemulţumit, ordonându-i să stea la postul lui. Dacă Majestatea-Voastră nu intenţionează să verse sângele popoarelor noastre pentru o neînţelegere de acest fel, şi dacă ea consimte să-şi retragă trupele de pe teritoriul rus, voi considera ceea ce s-a petrecut drept neavenit şi o înţelegere între noi va fi cu putinţă. În caz contrar, Majestate, mă voi vedea silit să resping un atac pe care cu nimic nu l-am provocat. Stă încă în puterea Majestăţii-Voastre să cruţe omenirea de calamităţile unui nou război.

Alexandru”

544 „Regele Neapolului”

545 Trăiască regele!

546 „Sărmanii, ei nu ştiu că-i părăsesc mâine!”

547 „Te-am făcut rege pentru ca să domneşti în felul meu, nu în al dumitale”…

548… Încântat să te cunosc, generale…

549 Ei bine, generale, totul ne împinge la război, după cât se pare…

550 Sire, Împăratul, stăpânul meu, nu doreşte războiul, după cum vede şi Majestatea-Voastră…

551… titlul de rege implică şi unele obligaţii…

552 Ei, dragă generale… doresc din toată inima ca împăraţii să se înţeleagă între ei, iar războiul, început împotriva voinţei mele, să se termine cât mai curând cu putinţă…

553 Nu te mai reţin, generale; îţi doresc succes în misiunea pe care o ai…

554 Dă-mi-l, îl voi trimite eu împăratului.

555 Majestate! Împăratul, suveranul meu…

556 Când îmi zvâcneşte gamba stângă e semn mare la mine…

557 Toate acestea le-ar fi datorat prieteniei mele. Ah, ce domnie frumoasă, ce domnie frumoasă! Ce domnie frumoasă ar fi putut să fie domnia împăratului Alexandru!

558 Un suveran nu trebuie să se afle cu oştirea decât atunci când e general…

559… cuvântul meu de onoare că am cinci sute treizeci de mii de oameni de partea asta a Vistulei.

560 Şi când te gândeşti ce domnie frumoasă ar fi putut avea suveranul vostru!

561 „Nu te mai reţin, generale, vei primi scrisoarea mea către împărat”…

562… sfânta Moscovă?

563… după cum toate drumurile duc la Roma, tot aşa toate drumurile duc la Moscova…

564 A fi tras de ureche de către împărat…

565 Ei bine, nu zici nimic, admirator şi curtean al împăratului Alexandru?

566 Cu bine, Andrei! Adu-ţi aminte că nenorocirile vin de la Dumnezeu şi că oamenii nu sunt niciodată vinovaţi…

567… capodoperă…

568… baza…

569… prostii… se duce dracului toată afacerea… dar o să iasă ceva din asta…

570 „Da, da, trebuie să fi fost un război perfect din punct de vedere tactic”.

571 „Am spus eu că toată afacerea are să se ducă dracului.”

572 Cât despre cel care a avut ideea să se construiască această tabără, tabăra de la Drissa… Cât despre acel om, Majestate… care a avut ideea să se construiască tabăra de la Drissa, nu văd altă alternativă decât balamucul sau ştreangul!

573… de acest domn italian, foarte bine.

574 De asemenea bine.

575… joc de copii.

576 Nu-i aşa, excelenţă?”

577 Ei da, ce mai e deci de explicat aici?

578 „Mă predau!”

579… ţinuta…

580… patruzeci şi doi…

581 Împăratul Alexandru? Poporul rus?

582… Rusul Bezuhov…

583 Ciupercă, termen de jargon francez local pentru spion, iscoadă.

584… începe să fie primejdios să vorbeşti franţuzeşte pe străzi.

585… Contract social…

586 Locuitorii din Smolensk.

587… prea onorabilul meu preopinent. pe care nu am onoarea să-l cunosc…

588… carne de tun.

589 Julie scrie într-o rusă stâlcită.

590 Diminutiv de la Tihon.

591 Sfert – veche măsură de capacitate în Rusia, egală cu 210 litri.

592… buna mea prietenă. în salonul diplomatic al fiicei mele…

593 Un om remarcabil.

594… şi are să se aleagă numai cu osteneala!

595 Aţi auzit noutatea cea mare? Prinţul Kutuzov e feldmareşal… În sfârşit, iată un om…

596 Dar se spune că e orb, prinţe?

597 Fugi de aici, vede el deajuns…

598 Lumea spune că s-a înroşit, ca o domnişoară căreia i-ai citi „Gioconda”*, când i-a spus: „Împăratul şi patria vă acordă această onoare”.

599 Poate că n-a făcut-o din toată inima…

* Gioconda – nuvelă licenţioasă de La Fontaine.

600 Ştiţi dumneavoastră ce i-a spus el împăratului?

601… îl cunosc de multă vreme.

602 Moscova, capitala asiatică a acestui mare imperiu, oraşul sfânt al popoarelor lui Alexandru, Moscova cu nenumăratele ei biserici în formă de pagode chinezeşti!

603 Un cazac de-al lui Platov.

604 Foarte deştept şi vorbăreţ!

605 „Cazacul, care nu ştia în ce societate se află, pentru că simplitatea lui Napoleon nu avea nimic din ceea ce ar fi putut destăinui unei imaginaţii orientale prezenţa unui suveran, vorbea cu o totală familiaritate despre problemele războiului actual”…

606 „Dacă bătălia se va da până în trei zile, francezii o câştigă, dar dacă se va da mai târziu, Dumnezeu ştie ce are să se întâmple.”

607 „Tânărul cazac îl făcu pe puternicul său interlocutor să zâmbească”…

608… asupra acestui copil al Donului.

609 „Abia sfârşise de vorbit tălmaciul lui Napoleon şi cazacul rămase încremenit, nu mai scoase nici un cuvânt şi continua să meargă cu ochii pironiţi asupra cuceritorului, al cărui nume străbătuse până la el de-a lungul stepelor răsăritene. Tot gustul său de vorbă dispăru pentru a face loc unui sentiment de admiraţie naivă şi tăcută. După ce-l răsplăti, Napoleon porunci să i se dea libertatea, aşa cum dai drumul unei păsări să se întoarcă în câmpiile unde s-a născut.”

610… pasărea căreia i s-a dat drumul să se întoarcă în câmpiile unde s-a născut…

611 Jefuitori, soldaţi porniţi să prade.

612 Benzi albe de doliu.

613 Domnişoara Bourienne va face onorurile casei.

614 Cavalerii Lebedei…

615 Toate îi vin la timp cui ştie să aştepte.

616… nu sunt deloc de această părere, iată nenorocirea.

617 Când eşti în îndoială, dragul meu… abţine-te.

618 Intraţi în voi înşivă şi în barca asta şi nu faceţi din ea barca lui Charon.

619… e ridicol… caustic?

620…„cavalerul meu”…

621 Când se…

622… prostănac.

623… ştie toată Moscova. Mă şi minunez, zău aşa!

624 Ce ştie toată Moscova?

625 Draga de Vera!

626 Nu, doamnă…

627 Cine se scuză se acuză…

628… puţintel îndrăgostită de tânărul acesta.

629… vere…

630… verişoară…

631 „De îndată ce Leppich va fi gata, făceţi-i un echipaj de oameni siguri şi inteligenţi pentru nacela lui şi trimiteţi de îndată un curier la generalul Kutuzov pentru a-l preveni de aceasta. I-am făcut cunoscut faptul.

Recomandaţi-i, vă rog, lui Leppich să fie foarte atent asupra locului unde va coborî prima oară, pentru ca să nu se înşele şi să nu cadă în mâinile duşmanului. E absolută nevoie ca el să-şi coordoneze mişcările cu cele ale comandantului suprem.”

632 Voi face eu pe gazda taberei.

633… între noi…

634 Ce dracu'!

635 Ei bine, ştii mai multe decât oricare altul.

636 Războiul trebuie transpus în spaţiu. Eu nu pot lăuda îndeajuns această părere…

637 O da… întrucât scopul nostru este de a-l slăbi pe inamic, nu trebuie să dăm atenţie pierderilor de persoane particulare.

638… transpus în spaţiu.

639 În spaţiu…

640 Dă-i înainte, dă-i zdravăn…

641 Nu sunt prizonieri… Vor să fie nimiciţi. Cu atât mai rău pentru armata rusă…

642 Bine! Să intre domnul de Beausset şi Fabvier de asemenea…

643 Prea bine, Sire…

644 Pe curând…

645 Sire, tot Parisul vă regretă absenţa…

646 Îmi pare rău că v-am silit să faceţi atâta drum…

647 Sire, nici nu mă aşteptam să vă găsesc chiar la porţile Moscovei…

648 Jucărie formată dintr-o bilă găurită şi legată printr-un şnur de un beţigaş ascuţit la un capăt şi scobit la celălalt capăt.

649 Regele Romei…

650 Admirabil!

651 Trăiască împăratul! Trăiască regele Romei!

652 Scurtă şi energică…

653 Sunteţi prea bun, Majestate…

654 Borodino.

655… toate se vor face în ordine şi cu metodă…

656… şi faţa pământului s-ar fi schimbat.

657… au intrat în horă şi trebuie să joace.

658… suita personală a împărătesei…

659 Ei bine, Rapp, ce zici, facem treabă bună azi?

660 Fără nici o îndoială, sire…

661 Vă amintiţi, sire, cuvintele pe care aţi binevoit să ni le spuneţi la Smolensk… ai intrat în horă, trebuie să joci.

662 Biata armată! S-a împuţinat simţitor de la Smolensk. Norocul e o adevărată curtezană, Rapp. Am spus-o totdeauna şi acum încep s-o văd din experienţă. Dar garda, Rapp, garda e întreagă?

663 Da, Sire…

664 S-au împărţit pesmeţii şi orezul la regimentele de gardă?

665 Da, Sire.

666 Dar orezul?

667 Trupul nostru e o maşină de trăit. Pentru asta e făcut, ăsta-i rostul lui: lăsaţi-i viaţa în voia ei, şi ea se va apăra singură; va face mai mult decât dacă o ţintuteşti cu medicamente. Trupul nostru e ca un ceas perfect care trebuie să meargă un anumit timp; ceasornicarul nu-l poate deschide, n-are decât posibilitatea de a-l mânui pe pipăite şi cu ochii legaţi. Corpul nostru e o maşină de trăit; asta-i.

668 Asta-i tot.

669 Mâine vom avea de-a face cu Kutuzov…

670 Ah, unul din cei bătrâni.

671… botezul focului.

672… reduta cea mare, reduta fatală, reduta din centru…

673 Spune-i regelui Neapolului… că nu e încă amiază şi că nu văd încă destul de limpede situaţia pe tabla mea de şah. Du-te…

674 Ei, ce mai e?

675 Sire, prinţul…

676… boboc de gâscă pe care l-am făcut vultur…

677… un foc infernal…

678 Ia mai du-te…

679… proclamaţie scurtă şi energică…

680… oamenilor de fier…

681… mănunchiuri de drapele duşmane şi de vulturi…

682 La opt sute de leghe departe de Franţa n-am să las garda mea să fie distrusă…

683… transpus în spaţiu…

684 „Domnul cel bătrân s-a aranjat cum e mai bine”…

685… bătrânului domn…

686… de această îndărătnicie a domnului cel bătrân.

687 Aşadar, dumneata nu crezi, cum cred alţii, că trebuie să ne retragem?

688 Dimpotrivă, alteţă, în luptele indecise, rămâne învingător acel care e mai îndârjit… şi părerea mea…

689 Tot mai vor!

690 Tot mai vor, săturaţi-i!

691… câmpul de luptă a fost superb…

692 Războiul din Rusia era menit să fie cel mai popular război al timpurilor moderne: a fost un război al bunului simţ şi al adevăratelor interese, al tihnei şi al securităţii tuturor; un război cu adevărat paşnic şi conservator.

Îl purtam pentru cauza cea mare, sfârşitul hazardului şi începutul securităţii. Un orizont nou, iniţiative noi aveau să se desfăşoare, totul plin de bunăstarea şi de prosperitatea tuturor. Sistemul european era fondat; acum nu mai trebuia decât organizat.

Satisfăcut în ceea ce priveşte aceste mari chestiuni şi liniştit pretutindeni, aş fi avut congresul meu şi Sfânta Alianţă a mea. Aceste idei mi-au fost furate. În această adunare a marilor suverani noi am fi tratat în familie despre interesele noastre şi am fi dat socoteală popoarelor noastre cum dă învăţăcelul dascălului său.

Şi astfel, curând Europa ar fi devenit un singur popor, iar fiecare, călătorind oriunde, s-ar fi aflat mereu în patria comună. Aş fi cerut acces liber tuturor pe toate fluviile navigabile, comunitatea mărilor şi reducerea marilor armate permanente doar la gărzile personale ale suveranilor.

Întors în Franţa, în sânul unei patrii mari, puternice, magnifice, liniştite, glorioase, eu i-aş fi proclamat hotarele imuabile; orice viitor război pur defensiv; orice nouă extindere a teritoriului antinaţională. L-aş fi asociat pe fiul meu la imperiu, dictatura mea ar fi luat sfârşit şi domnia lui constituţională ar fi început.

Parisul ar fi ajuns capitala lumii, iar francezii ar fi stârnit invidia naţiunilor.

Apoi, clipele mele de răgaz şi ceasurile bătrâneţii le-aş fi consacrat, în tovărăşia împărătesei, cât ar fi durat ucenicia regală a fiului meu, să cutreier pe îndelete cu caii noştri – ca o adevărată pereche de boieri de la ţară – cele mai îndepărtate colţuri ale imperiului, să primesc plângerile, să repar nedreptăţile şi să presar pretutindeni monumente şi binefaceri.

693 Din cei 400 000 de oameni, câţi au trecut Vistula… jumătate erau austrieci, prusieni, saxoni, polonezi, bavarezi, würtemberghezi, mecklemburghezi, spanioli, italieni, napolitani. O treime din armata imperială propriu-zisă era compusă din olandezi, belgieni, locuitori de pe malurile Rinului, piemontezi, elveţieni, genovezi, toscani, romani, locuitori din divizia 32 militară, din Bremen şi Hamburg etc…; abia dacă avea 140 000 oameni care să vorbească franceza.

Expediţia din Rusia a costat actuala Franţă mai puţin de 50 000 oameni; armata rusă, în retragere de la Wilna la Moscova, a pierdut în diferitele bătălii de patru ori mai mulţi oameni decât armata franceză; incendierea Moscovei a costat viaţa a 100 000 de ruşi morţi de frig şi de mizerie prin păduri; în sfârşit, în marşul ei de la Moscova la Oder, armata rusă a fost şi ea atinsă de intemperiile anotimpului; la sosirea ei la Wilna ea nu mai avea decât 50 000 de oameni, şi la Kaliş mai puţin de 18 000.

694 Capul meu, bun sau prost, aşa cum este, trebuie singur să se ajute!

695 Ei bine, domnilor, văd că eu voi plăti oalele sparte!

696 Je suis né Tartare, Je voulus etre Romain.

Les Français m'appelerent barbare, Les Russes – George Dandin.

(M-am născut tătar, Ani vrut să fiu latin.

Francezii m-au poreclit barbar, Ruşii – George Dandin.)

George Dandin – personaj din comedia cu „acelaşi nume de Moliere, ţăran bogat dornic să se înnobileze printr-o căsătorie care n-a dus însă la rezultatul dorit.

697 Iată egoismul şi cruzimea bărbaţilor! Nici nu mă aşteptam la altceva. Femeia se sacrifică pentru voi, suferă şi, poftim, care-i e răsplata? Cu ce drept îmi cereţi socoteală, Alteţă, de prieteniile şi de afecţiunile mele? Omul acesta a fost pentru mine mai mult decât un tată.

698 Desigur… poate că el are pentru mine alte sentimente decât cele părinteşti, dar asta nu-i un motiv ca să-i închid uşa în nas. Eu nu sunt bărbat, ca să fiu ingrată. Aflaţi, Alteţă, că pentru tot ceea ce priveşte sentimentele mele intime, eu nu dau socoteală decât lui Dumnezeu şi conştiinţei mele.

699 Dar ascultă-mă, pentru numele lui Dumnezeu!

Ia-mă de nevastă şi voi fi roaba dumitale!

Bine, dar nu e cu putinţă!

Sigur, nu binevoieşti să te cobori până la mine!

700… domn de Jobert – un iezuit în haină scurtă…

701 duhovnic şi mentor moral la catolici.

702… harul.

703… în haină lungă…

704 Păcat lesne iertător sau păcat de moarte?

705 Să ne înţelegem, contesă…

706 Hélene, am o vorbă să-ţi spun… Mi-au ajuns la ureche nişte planuri de-ale tale cu privire la… ştii tu. Ei bine, copila mea dragă, să ştii că inima mea de tată se bucură să te ştie… A suferit atât de mult. Dar, copilă dragă… să faci după cum te îndeamnă inima. Mai mult nu-ţi spun.

707… cerc intim.

708 ascultă, Bilibin… Spune-mi, cum i-ai spune unei surori, ce trebuie să fac? Pe care din doi?

709 Să ştii că nu mă iei… Ca un adevărat prieten ce-ţi sunt m-am gândit şi m-am tot gândit la situaţia dumitale. Vezi, dacă te măriţi cu prinţul, pierzi pentru totdeauna ocazia de a te mărita cu celălalt şi, în plus, nemulţumeşti Curtea (după cum ştii, ei sunt în oarecari legături de rudenie). Dar, dacă te măriţi cu bătrânul conte, îi vei face fericite puţinele zile, câte le mai are de trăit şi apoi, ca văduvă a marelui… prinţul nu mai face o mezalianţă însurându-se cu dumneata…

710 Iată ce se numeşte un prieten adevărat! Dar, vezi, eu îl iubesc şi pe unul şi pe celălalt. Mi-aş da viaţa pentru fericirea amândorura!

711 Asta zic şi eu femeie! Iată ce înseamnă să pui problema pe şleau. Ea ar vrea să se mărite cu toţi trei deodată…

712 Ah! Mă iubeşte atât de mult! E dispus la orice pentru mine!

713… o vorbă de duh.

714 Chiar şi la divorţ…

715 Ah, mamă, nu mai vorbi prostii! Nu înţelegi nimic. În situaţia în care mă aflu, am obligaţii…

716 Ah, mamă, cum de nu înţelegi că Sfântul Părinte are dreptul să dea dispense…

717 Spune-i că nu vreau să-l văd şi că sunt furioasă pe el că nu şi-a ţinut cuvântul.

718 Contesă, există iertare pentru orice păcat!

719 „Şi, rog pe Dumnezeu să te aibă în sfânta şi puternica Lui pază. Prietena dumitale, Hélene.”

720 Joc de cuvinte intraductibil, făcut pe baza asemănării, în limba rusă, dintre verbele „a îmbina” şi „a înhăma”.

721…„isprăvi de vitejie”…

722 Între noi, dragul meu…

723 Sunt bine informat, dragul meu…

724 Tocmai asta e…

725 Ne aflăm în ajunul unui dezastru general şi n-am timp să spun drăgălăşenii tuturor celor care au de-a face cu mine… Ei bine dragul meu, dumneata, personal, ce ai de gând să faci?

726 Păi, nimic…

727 Un sfat prietenesc, dragul meu. Şterge-o şi cât mai iute, mai mult nu-ţi spun. Cine are urechi de auzit, să audă!

728… sfinţilor părinţi iezuiţi?

729 Acest oraş asiatic cu biserici nenumărate, Moscova cea sfântă. Iată în sfârşit acest faimos oraş! Era şi timpul…

730 „Un oraş ocupat de duşman e asemeni unei fete ce şi-a pierdut fecioria”…

731… a ţarilor…

732 Dar clemenţa mea e totdeauna gata să coboare asupra celor învinşi.

733 Să mi se aducă boierii…

734… adunare în palatul ţarilor…

735… draga, duioasa, sărmana mea mamă…

736 Instituţie dedicată scumpei mele mame. Casa mamei mele.

737 Oricum, va trebui să i se spună… Dar domnilor…

738 Dar e cu neputinţă…

739 Moscova pustie. Ce eveniment de necrezut!

740 Lovitura de teatru nu reuşise.

741 Vechi cartier al Moscovei

742 Să menţină liniştea în Moscova şi să-i facă pe locuitori să plece.

743 „Iată prostimea, drojdia poporului… plebea pe care au ridicat-o din neghiobie. Le trebuie o victimă”…

744 Groaznică, hidoasă e gloata… Sunt ca nişte lupi pe care nu-i poţi sătura decât cu sânge.

745 „Aveam alte îndatoriri. Trebuia liniştit poporul. Multe victime au pierit şi pier pentru binele obştesc”.

746… linia mea de conduită ar fi fost cu totul altfel trasată…

747… prilej.

748… am omorât doi iepuri cu o singură lovitură…

749 Plebea, trădătorul… binele obştesc…

750…„foc!”

751 Luaţi asta de aici…

752 „Aceşti mizerabili invadaseră cetatea sfântă, puseseră mâna pe puştile din arsenal şi trăgeau (aceşti mizerabili) asupra francezilor. Câţiva din ei fură trecuţi prin sabie şi Kremlinul fu curăţat de prezenţa lor.”

753… patriotismul feroce al lui Rastopcin…

754 Salut la toată lumea!

755 Dumneata eşti stăpânul?

756 Cartir, cartir, locuinţă… Francezii sunt băieţi buni. Ce naiba, zău aşa! Doar n-o să ne certăm, unchiaşule…

757 Ei, poftim! Va să zică nimeni nu vorbeşte franţuzeşte aici?

758 Nu sunteţi rănit?

759 Cred că nu… dar cât pe ce era s-o păţesc de data aceasta… Dar ăsta cine-i?

760 Vai, sunt pur şi simplu disperat de ceea ce s-a petrecut… E nu nebun, un nenorocit care nu ştia ce face.

761 Tâlharule, ai să mi-o plăteşti… Noi ăştia suntem mărinimoşi după victorie, dar pe trădători nu-i cruţăm…

762 Mi-aţi salvat viaţa! Sunteţi francez! domnul Ramball căpitan din regimentul 13 cavalerie uşoară…

763 Sunt rus…

764 Ei, hai, hai, asta s-o spui altuia… Lasă că-mi povesteşti dumneata mai târziu… Încântat să mă întâlnesc cu un compatriot. Ei, ce facem cu omul acesta?

765 Mi-aţi salvat viaţa. Sunteţi francez. Doriţi iertarea lui. Îl iert. Luaţi-l pe omul acesta de aici…

766 Veţi îi chemaţi când va fi nevoie…

767 Domnule căpitan, la bucătărie e ciorbă şi friptură de oaie… Porunciţi să vă aduc aici?

768 Da, şi vin…

769 Francez sau prinţ rus incognito… Vă datorez viaţa şi vă ofer prietenia mea. Un francez nu uită niciodată nici o insultă, nici un serviciu. Vă ofer prietenia mea. Asta e tot ce vă spun.

770 Căpitanul Ramball din regimentul 13 de cavalerie uşoară, decorat pentru povestea din Şapte*… Veţi fi acum atât de bun spuneţi cu cine am cinstea să vorbesc într-un mod atât de plăcut, în loc să mă aflu într-o ambulanţă cu glontele nebunului în trup?

* Victoria de la 7 septembrie.

771 De ajuns, vă rog… Vă înţeleg motivele, sunteţi ofiţer… superior poate. Aţi purtat armele împotriva noastră. Nu e treaba mea. Eu vă datorez viaţa. Aceasta mi-e de ajuns şi sunt cu totul al dumneavoastră. Sunteţi gentilom? Numele dumneavoastră de botez vă rog? Nu vă cer mai mult. Domnul Pierre, aţi spus? Perfect… E tot ceea ce doresc să ştiu.

772… excelent! Minunat!

773 Da, dragă domnule Pierre, vă sunt cum nu se poate mai îndatorat că m-aţi salvat… de acest turbat. Vedeţi dumneavoastră, sunt sătul să primesc gloanţe în trup. Iată, asta e de ia Wagram… şi asta de la Smolensk… Plus piciorul ăsta, după cum vedeţi, care nu vrea să meargă. La marea bătălie din 7 pe râul Moscova m-am ales cu asta. Dumnezeule, tare era frumos. Merita să vezi, era un potop de foc. Ne-aţi dat mult de furcă, atunci, aveţi de ce să fiţi mândri, fir-ar să fie. Şi pe curând cu tot atu-ul pe care l-am dobândit acolo, aş fi gata s-o iau de la început. Îi plâng pe cei care n-au văzut ce a fost.

774 Mă aflam acolo…

775 Ce spuneţi! Cu atâta mai bine… Sunteţi nişte duşmani grozavi, zău aşa. Reduta cea mare s-a ţinut, nu glumă. Ne-aţi făcut să v-o plătim scump. Am fost acolo, aşa cum mă vedeţi, de trei ori. De trei ori ajunseserăm la tunuri şi de trei ori ne-au dat peste cap ca pe nişte soldaţi de carton. Oh, ce frumos era, domnule Pierre. Grenadierii voştri au fost nemaipomeniţi, pe legea mea! De şase ori la rând i-am văzut strângând rândurile şi mărşăluind ca la paradă. Minunat popor! Regele Neapolului, al nostru, care se pricepe în chestii de astea, a strigat: bravo! Aşadar sunteţi soldat ca şi noi… Cu atât mai bine, cu atât mai bine, domnule Pierre! Straşnici la luptă… şi curtenitori… cu frumoasele, ăştia-s francezii, domnule Pierre, nu-i aşa?

776 Apropo, spuneţi-mi, vă rog, e adevărat că toate femeile au părăsit Moscova? Ce idee! De ce ar fi putut să se teamă?

777 Oare doamnele franceze n-ar părăsi Parisul dacă ruşii l-ar ocupa?

778 Ah, ah, asta-i bună. Parisul? Dar Parisul… Parisul…

779 Parisul, capitala lumii…

780 Să ştiţi că dacă nu mi-aţi fi spus că sunteţi rus, eu aş fi pariat că sunteţi parizian. Aveţi acel nu ştiu ce, care…

781 Am fost la Paris, am petrecut ani de zile acolo…

782 Oh, se vede. Parisul! Un om care nu cunoaşte Parisul e un sălbatic. Pe parizian îl cunoşti de la o poştă… Parisul e Talma, Duchesnois, Potier, Sorbona, bulevardele… Nu-i decât un Paris pe lume! Aţi fost la Paris şi aţi rămas totuşi rus. Ei bine, vă stimez cu atât mai mult.

783 Să revenim la femeile de la voi, se zice că sunt foarte frumoase. Ce dracu le-o fi venit să se înmormânteze de vii în stepe, când armata franceză e la Moscova. Doamne, ce mai ocazie scapă! Mă rog, cu mujicii e altceva, dar dumneavoastră, ăştia, oamenii civilizaţi, ar trebui să vă pricepeţi mai bine la asta. Noi am cucerit Viena, Berlinul, Madridul, Neapole, Roma, Varşovia, toate capitalele lumii… Suntem temuţi, dar iubiţi. E bine să ne cunoşti mai îndeaproape. Şi apoi, împăratul…

784 Împăratul… Oare împăratul…

785 Împăratul? E generozitatea, clemenţa, dreptatea, ordinea, geniul, acesta e împăratul. Eu, Ramball, vă spun una ca asta. Aşa cum mă vedeţi, eram duşmanul lui până acum opt ani. Tatăl meu a fost conte, emigrat. Dar omul acesta m-a învins. Mă stăpâneşte. N-am putut să rezist văzând grandoarea şi gloria cu care a acoperit el Franţa. Când am înţeles ce voia, când am văzut că ne face o litieră de lauri, vedeţi mi-am zis: Iată un adevărat suveran. Şi m-am dăruit lui. Oh da, dragul meu, este cel mai mare om al secolelor trecute şi viitoare.

786 E la Moscova?

787 Nu, mâine îşi face intrarea…

788 Minunat om, colonelul württenberghez! E un neamţ, dar e un băiat tare de treabă! Atâta că e neamţ!

789 Apropo, ştiţi nemţeşte deci?

790 Cum spuneţi azil pe nemţeşte?

791 Azil? Azil în nemţeşte?

792 Cum aţi spus?

793 Sunt nişte tâmpiţi nemţii ăştia. Nu-i aşa, domnule Pierre?

794 Ei, încă o sticlă din acest bordeaux moscovit, nu? Morel ne va mai încălzi o sticluţă. Morel!

795 Ce e, părem trişti? V-am supărat cu ceva? Nu, serios, poate aveţi ceva împotriva mea? Poate dată fiind situaţia?

796 Pe onoarea mea, fără a mai vorbi de ceea ce vă datorez, simt prietenie pentru dumneavoastră. Pot să vă fiu de folos cu ceva? Dispuneţi de mine. E pe viaţă şi pe moarte. Vă spun aceasta cu mâna pe inimă…

797 Ah, în cazul ăsta, beau pentru prietenia noastră!

798 Da, dragul meu, asta-i roata destinului… Cine mi-ar fi spus că am să fiu soldat şi căpitan de dragoni în serviciul lui Bonaparte, cum îi ziceam noi pe vremuri. Şi totuşi, iată-mă acum la Moscova, cu el. Trebuie să-ţi spun, dragul meu… că numele nostru este unul din cele mai vechi din Franţa.

799 „Sărmana mea mamă”.

800 Dar toate astea nu-s decât decorul vieţii, fondul ei e dragostea. Dragostea! Nu-i aşa, domnule Pierre? Încă un pahar!

801 Oh, femeile, femeile!

802… dragoste de birjari. dragoste de nătăfleţi…

803 unde soţii mănâncă varză acră iar tinerele fete sunt prea blonde.

804 (Pariziană în sufletul ei).

805 „Ţi-am salvat viaţa, îţi salvez şi onoarea!”

806 Ia te uită!

807 Iubirea platonică, nourii…

808 Pe aici nu se trece…

809 Da' ăsta ce mai vrea?

810 Era un copil în casa asta. N-aţi văzut un copil?

811 Ei poftim, ce mai îndrugă şi ăsta? Ia mai cară-te…

812 Un copil? Am auzit eu ceva piuind în grădină. Să ştii c-o fi plodul lui ăsta. Ce mai, trebuie să fim omenoşi…

813 Unde e? Unde e?

814 Pe aici! Pe aici! Aşteaptă-mă, cobor. Voi ăştia, ia mai grăbiţi-vă… începe să se înfierbânte.

815 Uite şi plodul dumitale. Ah, e o fetiţă, cu atât mai bine… La revedere, grasule. Trebuie să fim omenoşi. Toţi o să murim odată…

816 Lasă femeia…

817 Ia lasă-te de prostiile astea!

818 Are un pumnal, domnule locotenent.

819 A, o armă…

820 Bine, bine, toate astea ai să le povesteşti în fata Consiliului de Război… Franţuzeşte ştii?

821 Vorbeşti franţuzeşte? Să vină translatorul.

822 N-are aerul unui om de rând…

823 Staţi, ăsta are mutră de incendiator… Ia întrebaţi-l cine e?

824 N-am să vă spun cine sunt. Sunt prizonierul vostru. Luaţi-mă…

825 Aha! Să mergem!

826 Ce mai vrea şi femeia asta?

827 Ce vrea? Îmi aduce fetiţa mea pe care am salvat-o din flăcări… Adio!

828 Se spune că sărmana contesă e foarte bolnavă. Medicul spune că are o anghina pectorală.

Anghina? Vai, e o boală îngrozitoare!

829 Se spune că rivalii s-ar fi împăcat datorită anghinei…

830 Bătrânul conte e înduioşător, după câte se spune. A plâns ca un copil când medicul i-a spus că e un caz grav.

Vai, ar fi o pierdere grozavă. E o femeie încântătoare.

Vorbiţi de biata contesă… Am trimis să mi se aducă veşti despre starea ei. Mi s-a spus că îi e ceva mai bine. O, fără îndoială, e cea mai fermecătoare femeie din lume… Suntem din tabere deosebite, dar asta nu mă împiedică s-o stimez după cum merită. E tare nefericită…

831 Poate că aveţi dumneavoastră informaţii mai bune decât ale mele… Dar eu ştiu din sursă sigură că medicul acesta e un om foarte învăţat şi foarte priceput. E medicul personal al Reginei Spaniei.

832… vorbă de duh.

833 Găsesc că e încântător!

834… eroul de la Petropol…

835 Împăratul restituie drapelele austriece… drapele prietene pe care le-a găsit rătăcite dincolo de drumul ştiut…

836 Încântător, încântător…

837 Poate că e drumul Varşoviei…

838 Ce vigoare, ce stil!

839 Veţi vedea…

840… vizite de condoleanţă…

841… deşi străin, era rus în adâncul inimii lui…

842… preamilostivul nostru suveran…

843… ale cărui flăcări îi luminau calea.

844… necaz…

845 Îmi aduci veşti proaste, colonele?

Foarte proaste, Sire… părăsirea Moscovei.

Nu cumva vechea mea capitală s-a predat fără să lupte?

846 Duşmanul e în oraş?

847 Da, Sire, iar în clipa aceasta oraşul e scrum… Când am plecat, Moscova era în flăcări…

848 Văd, colonele, din toate câte se întâmplă, că Pronia cerească cere de la noi mari sacrificii… Sunt gata să mă supun tuturor vrerilor ei; dar ia spune-mi, Michaud, cum de ai lăsat armata, văzând acestea, să părăsească fără luptă vechea mea capitală? Nu cumva ai observat semne de descurajare?

849 Sire, îmi veţi îngădui să vă vorbesc deschis ca un militar loial ce mă aflu?

850 Colonele, este ceea ce eu pretind totdeauna… Nu-mi ascunde nimic, vreau neapărat să ştiu cum stau lucrurile.

851… joc de cuvinte.

852 Sire! Am lăsat întreaga armată, de la comandanţi şi până la cel din urmă soldat, fără excepţie, într-o nemaipomenită şi îngrozitoare stare de teamă…

853 Cum asta? Ruşii mei să se lase doborâţi de nenorocire… Niciodată!

854 Sire… ei se tem ca nu cumva Majestatea Voastră, în marea Ei bunătate, să se hotărască a face pace. Ei ard de dorinţa de a lupta… şi de a dovedi Majestăţii Voastre, jertfindu-şi viaţa, cât de devotaţi vă sunt…

855… Mă linişteşti, colonele.

856 Prea bine, întoarce-te la trupe… şi spune vitejilor noştri, spune tuturor credincioşilor mei supuşi, pretutindeni pe unde vei trece, că, de-ar fi să nu-mi mai rămână nici un soldat, voi trece eu însumi în fruntea iubitei mele nobilimi, a bunilor mei ţărani şi voi folosi astfel până şi ultimele posibilităţi ale imperiului meu. Ele sunt cu mult mai mari decât îşi închipuie duşmanii mei… Dar dacă stă scris în cartea Proniei… ca dinastia mea să nu mai domnească pe tronul strămoşilor mei, atunci, după ce voi fi epuizat toate mijloacele care-mi stau în putere, voi lăsa barba să-mi crească până aici şi mă voi duce mai curând să mănânc cartofi împreună cu cel din urmă dintre ţăranii mei, decât să accept să semnez ruşinea patriei mele şi a scumpului meu popor, ale cărui sacrificii eu ştiu să le apreciez!

857 Colonele Michaud, nu uita ceea ce-ţi spun eu acum; poate că într-o zi ne vom aminti cu plăcere aceste vorbe: Napoleon sau eu… Noi doi nu mai putem domni împreună. Am învăţat să-l cunosc şi nu mă va mai înşela…

858… deşi străin, dar rus în adâncul inimii lui… entuziasmat de tot ceea ce auzise…

859 Sire!… Majestatea Voastră semnează în acest moment gloria neamului său şi izbăvirea Europei!

860 Zapekanka – lichior de fructe cu diferite mirodenii, preparat în vase ermetic închise, într-un cuptor bine încins.

861… mai bine mai târziu decât niciodată.

862… de prost gust.

863… mătuşico.

864… deocamdată, dragul meu, prea faci curte celeilalte, blondei.

865 Există fel şi fel de procedee…

866… pe care-l salvase din flăcări.

867… cel care nu vrea să-şi spună numele.

868 Cine eşti dumneata?

869 Domnule general, nu mă puteţi cunoaşte, nu v-am văzut niciodată…

870 E un spion rus…

871 Nu, Monseniore… Nu, Monseniore, nu, n-aveţi de unde mă cunoaşte… Sunt un ofiţer miliţionar şi n-am părăsit Moscova.

Numele dumitale? Bezuhov.

Şi cine-mi va dovedi că nu minţi?

872 Cum vei putea dovedi adevărul spuselor dumitale?

873 Nu eşti cine spui…

874 Da, fără îndoială!

875 Puşcaşi ai regimentului 86, înainte marş!

876 Să se înveţe minte să mai dea foc…

877 Copila mea, te iubesc şi te cunosc demult.

878 Îţi mulţumesc că ai venit, draga mea.

879 „Prinţe Kutuzov… vă trimit pe unul din generalii mei aghiotanţi ca să discute cu dumneavoastră mai multe chestiuni interesante. Doresc ca Alteţa-Voastră să dea crezare spuselor sale, cu atât mai mult cu cât el va exprima sentimentele de stimă şi de deosebită preţuire pe care le nutresc demult pentru persoana dumneavoastră… Acesta fiind scopul scrisorii mele, rog pe bunul Dumnezeu, prinţe Kutuzov, să vă aibă în sfânta şi puternica lui pază.

Moscova, 30 octombrie 1812.

Napoleon.”

880 Urmaşii m-ar blestema dacă m-ar socoti omul care a făcut primul pas spre o înţelegere oarecare. Aceasta e acum voinţa poporului meu…

881 „Prima coloană înaintează…”

882 „… a doua coloană înaintează…”

883 Dans popular rus.

884 „… prima coloană înaintează…”

885… după prădăciuni…

886… să fie aduşi popii înapoi…

887 Căminul mamei mele…

888 Pentru a sublinia folosirea acestor mijloace printr-un act demn de el şi de armata franceză, el ordonă să se împartă ajutoare sinistraţilor de pe urma incendiului. Dar cum alimentele erau prea preţioase pentru a fi date unor străini, duşmani în cea mai mare parte, Napoleon socoti că e mai bine să le dea bani şi ei să-şi procure din afară proviziile; de aceea porunci să li se împartă ruble-hârtie.

889… geniul său nu imaginase niciodată ceva mai profund, mai abil şi mai vrednic de admiraţie…

890 „Preotul, pe care-l găsisem şi rugasem să reînceapă să slujească, a făcut curăţenie în biserică şi a încuiat-o. În noaptea asta uşile au fost din nou sparte, lacătele sfărâmate, cărţile rupte şi s-au săvârşit tot felul de alte stricăciuni.”

891 „Parte din districtul meu continuă să fie pradă jafului soldaţilor din corpul 3, care, după ce că smulg nenorociţilor de refugiaţi din subterane puţinul ce le-a mai rămas, mai au şi sălbăticia de a-i răni cu săbiile lor, aşa cum am văzut eu în mai multe rânduri.” „Nimic nou în afară de faptul că soldaţii îşi permit să fure şi să jefuiască. 9 octombrie.” „Furtunile şi jaful continuă. În districtul nostru există o bandă de hoţi care nu va putea fi arestată decât cu forţe serioase. 11 octombrie.”

892 „Maestrul de ceremonii al palatului se plânge că în ciuda interdicţiilor repetate soldaţii continuă să-şi facă nevoile prin toate curţile, ba până şi sub ferestrele împăratului.”

893… tezaur…

894 Surul.

895 Blegul.

896 Ce soare, nu, domnule Kiril? Ai zice că e primăvară…

897 Dacă ne-am porni pe o asemenea vreme…

898 Şi-apoi, domnule Kiril, ştii bine, n-ai decât să-i spui un singur cuvânt căpitanului. Asta e unul… care nu uită niciodată nimic. Spune-i căpitanului când îşi va face rondul; pentru dumneata el face orice.

899 Vezi, St. Thomas, aşa-mi zicea el mie mai deunăzi, Kiril e un om cu carte, vorbeşte franţuzeşte, e un boier rus peste care a dat nenorocirea, dar e un om. Şi se pricepe la… Dacă cere ceva, să-mi spună, nu încape refuz. Când ai apucat să înveţi ceva carte, iubeşti şi tu cultura şi oamenii bine educaţi. Pentru dumneata spun toate astea, domnule Kiril. Întâmplarea de mai zilele trecute, dacă nu erai dumneata, s-ar fi sfârşit rău.

900 Bine, bine, mulţumesc, dar ţi-o fi rămas şi ceva pânză?

901 Mulţumesc, mulţumesc, dragul meu, dar restul? Dar restul?

902 Platoş, hei, Platoş, ia-ţi-le ţie…

903 Caporal, cum rămâne cu bolnavul?

904 Treceţi, treceţi…

905 Ei, ce mai vrei? Dracu' să-l ia, doar o fi în stare să meargă! Nu poate, e în agonie… Ai de gând să…

906 Mergeţi, fir-aţi voi să fiţi… înainte… mii de draci…

907 „Uralele împăratului”, adică semnalul de începere a atacului.

908… copiii Donului…

909 Figuri de scrimă.

910 Oştirile mari înving întotdeauna.

911 Vasilisa Kojina – ţărancă din gubernia Smolensk, eroină în războiului de partizani din anul 1812.

912 Ştirbul.

913 Vesna – primăvară.

914 A, dumneata eşti! Vrei să mănânci? Nu te teme, nu-ţi face nimeni nimic rău. Intră, intră.

915 Haină caucaziană.

916 Cine-i…

917 Lăncieri din regimentul 6…

918 Parola?

919 Ia spune, colonelul Gérard e aici?

920 Când un ofiţer îşi face rondul sentinelele nu-i cer parola… Te-am întrebat dacă colonelul e aici.

921 Cu ăsta greu o scoţi la capăt.

922 Îi pune el la punct…

923 Tu eşti, Clément? De unde dracu…

924 Dacă vă aşteptaţi la cină, să ştiţi că aţi venit prea târziu…

925 Tâlharii ăştia sunt peste tot locul…

926 Scârbos lucru să cari după tine hoiturile astea. Mai bine i-aţi împuşca pe ticăloşii ăştia…

927 Treceţi la locurile voastre!

928 Împăratul! Împăratul! Mareşalul! Ducele!

929 Ce-a spus? Ce-a spus?

930 Ai înţeles, copile?

931 Ai înţeles, lua-te-ar dracu!

932 Pentru el e totuna… tâlharul!

933 Cazacii!

934 „Cred că e de datoria mea să fac cunoscut Maiestăţii Voastre starea trupelor sale în diferitele corpuri de armată pe care le-am inspectat în marş în ultimele trei zile. Ele sunt aproape în întregime în debandadă. Doar a patra parte din soldaţi au mai rămas sub drapele în aproape toate regimentele, ceilalţi rătăcesc care încotro în nădejdea de a găsi mijloace de subzistenţă şi a scăpa de disciplină.

În general, ei socotesc că la Smolensk s-ar putea reface. În ultimele zile s-a observat că mulţi soldaţi îşi aruncă cartuşele şi armele. Aşa stând lucrurile, interesul Majestăţii Voastre cere ca, oricare ar fi intenţiile Voastre ulterioare, să fie adunate trupele la Smolensk; să fie lăsaţi deoparte oamenii dezarmaţi, cei fără cai, trenurile regimentare de prisos şi o parte din artilerie, ca disproporţionată în raport cu numărul actual al trupelor. În plus, câteva zile de repaos şi ceva alimente sunt necesare soldaţilor noştri, extenuaţi de foame şi de oboseală; mulţi din ei au murit în ultimele zile pe drumuri şi în bivuacuri. Această stare de lucruri merge înrăutăţindu-se şi ne face să ne temem că dacă nu vor fi luate grabnice măsuri nu vom mai putea stăpâni trupele în cazul unei noi bătălii. 9 noiembrie, la 30 verste de Smolensk.”

935… ordine de zi…

936… Majestate, Vere, Prinţe de Eckmühl, Rege al Neapolului…

937 Am făcut destul pe împăratul, e timpul să mai fac şi pe generalul.

938 „E măreţ!”

939 „De la sublim la ridicol nu e decât un pas!”

940 Memoriile lui Wilson.

941 Istoria anului 1812 a lui Bogdanovici: caracterizarea lui Kutuzov şi consideraţiuni asupra rezultatelor nemulţumitoare ale luptelor de la Krasnoe.

942 O, voinicilor! O, bunii, bunii mei prieteni! Odată oameni! O, bunii mei prieteni!

943 Trăiască Henric al patrulea!

Trăiască acest rege viteaz!

Care era dat naibii…

Şi avu întreitul talent.

De a fi un mare băutor, Un luptător viteaz şi-un crai fără pereche…

944 Vreţi să spuneţi că n-am în ce să mănânc. Aş putea, dimpotrivă, să vă ofer tot ce doriţi, chiar şi în cazul că aţi vrea să daţi ospeţe!

945 Nu vreau să spun decât ceea ce spun.

946 E un sacrilegiu să te războieşti cu un popor ca al dumneavoastră!

947 Te-ai închistat, dragul meu!

948 Unul din palatele Kremlinului.

949 „Te iubesc!”

950 Dragă Marie, mi se pare că doarme; e atât de obosit…

951 Eroină din baladele legendarului bard celt Ossian, în culegerea scriitorului scoţian James Macpherson (1738-1796).

952… rochie foarte înfoiată, cu trenă…

953… pasienţă mare…

954 Aminteşte-ţi că vei muri…

956 Vi-l aduc imediat, domnule Dessalles! Bună seara!

957… fără conştiinţă şi fără onoare…

958… şi alţii de teapa lor…

959… lozincă…

960 Tugendbund (Uniunea Virtuţii) – asociaţie politică, nobiliaro-burgheză, de orientare liberală, fondată în 1808 în Prusia.

961 Joc de cuvinte. Bunt – răscoală în l. rusă.

962… sunt omul vostru!

963… deschide drumuri noi…

964… firul Maicii Domnului.

965 Te doare ceva?

SFÂRŞIT