Sonet teatral

Te urmăresc cu ochii toți bărbații.

O ploaie de priviri sentimentale

S-abat asupra frumuseții tale

Și toate-i fac erotice ovații.

Ce fericit e soțul dumitale!

El în antracte stă de conversații...

De-aș fi, ca el, stăpân pe-atâtea grații,

Eu aș pleca la cele trei semnale.

Mă-întorc, frumoasa mea necunoscută,

Și ochii mei din umbră te salută

De câte ori se-ntunecă lumina.

Dar ochii tăi n-au prea băgat de samă

Că-n pieptul meu se-ncepe-o nouă dramă,

Cînd a căzut definitiv cortina.

Share on Twitter Share on Facebook