Locuința mea de vară

  E la țară...

Acolo era să mor

De urât și de-ntristare

  Beat de soare

Și pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă,

  Orice babă

Este medic comunal.

Viața ce aci palpită

  E lipsită

De confort occidental.

Nu există berărie,

  Nici regie...

Doar un hoț de cârciumar

Care are marfă proastă

  Și-o nevastă

Ce se ține c-un jandar.

Când te duci pe drumul mare

  La plimbare,

Este praf de nu te vezi.

Trec, mișcând domol din coadă,

  Spre livadă

Ale satului cirezi.

Și te poartă sub escortă

  O cohortă

De țânțari subțiri în glas,

Înzestrați la cap c-o sculă

  Minusculă

Cu pretenție de nas...

Când se ia câte-o măsură,

  Lumea-njură

Pe agentul sanitar

Și-l întreabă fără noimă:

  — Ce-ai cu noi, mă?

Pentru ce să dăm cu var?...

Ale satului mari fete

  Fără ghete

Ies la garduri pe-nserat...

(Am văzut aci-ntr-o noapte

  Niște fapte

Care m-au scandalizat!)

Lângă foc, o babă surdă

  Și absurdă

Spune, ca și alte dăți,

Tot povestea cu Ileana

  Cosânzeana,

Plină de banalități.

Doarme-apoi adânc comuna...

  Numai luna

Galbenă ca un bostan

Iese, mare și rurală,

  La iveală,

Dintr-o margine de lan.

Când și când un câine urlă

  Ca din surlă...

Carul mare s-a oprit

Suspendat, ca un macabru

  Candelabru,

Peste satul adormit...

Dar în zori încep cocoșii,

  Păcătoșii,

Ca să facă iar scandal, —

Să te saturi de viață

  Și dulceața

Traiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare,

  Vorbă mare:

Că de-acuma, să mă tai,

Nu-mi mai trebuie-altă cură

  În natură,

Să mă duceți cu alai!

Meargă pictorii la țară

  Ca să piară

De căldură și de praf!

Mie dați-mi străzi pavate,

  Măturate, —

Dați-mi cinematograf!

Ca un fluture pe floare,

  Beat de soare,

Pentru ce să mor așa?

Nu mai vreau țărănci naive,

  Primitive...

Mie dați-mi altceva!

Dați-mi, dați-mi strada-ngustă

  Unde gustă

Omul viața mai din plin

Cu trăsuri, femei cochete

  Și cu fete

Încălțate cel puțin!