Mărire ție! Îngeri și imnuri de urare

Străbate-vor văzduhul gătit de sărbătoare

Și firea picura-va din larg de zări albastre

Prinos de bunătate pe sufletele noastre.

Te văd biruitoare, minunea mea senină,

Și trâmbițe și harfe în drumu-ți de lumină,

Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri,

Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri

Cântări de biruință spre-a cerului solie.

Au cine fuse omul ce plânse în pustie? 

Mărire ție, albă și palidă crăiasă!

Din slavă, heruvimii s-au pogorât să țeasă

Cu fire diafane hlamida ta de rază,

Și-n ceasul înfrățirii te binecuvântează.

De unde vii și cine cărările-ți arată?

Văzduhul se-nfioară și fruntea-nseninată,

În valuri de lumină acoperind trecutul

Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul,

De-a pururi, preacurată, cu raze te-ncunună

Sub pulberea uitării. Mărire ție, lună!