Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă

Dormi, frumoasa mea! De-acum

Noaptea luminoasă

Ca o undă de parfum

Năvălește-n casă.

Luna clară din neant

Pune pe covoare

Străluciri de diamant

Și mărgăritare.

Ea privește ca-n extaz

Bluza ta lejeră

Și pantofii de atlaz

Lângă etajeră.

Și trecând prin buduar,

Raza-i ce se rumpe

Luminează un lavoar

Cu flacoane scumpe...

Luna toarnă pe parchet

Blonde tuberoze

Și-ți dezvăluie discret

Sânurile roze,

Când dantelele din pat

Tremură-n lumină

Pe culcușul tău curat

De olandă fină...

Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanțe pale.
Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună și păcat
Gura ta lascivă.
Dormi, frumoasa mea! Eu stau
În extaz, la poartă:
Ești făptură vie, sau
Operă de artă?

Share on Twitter Share on Facebook