Întinde brațul... Și, din pălărie,

Ca prin minune-ncep acum să iasă

Un porumbel, un iepure de casă,

Cutii, panglici, o-ntreagă florărie.

Dar, hocus-pocus, binișor o lasă

Cu gura-n jos... E altă boscărie:

De sub joben apare-o farfurie

C-un șnițel bine garnisit, pe masă.

Așa, mereu... Și vulgul cască gura

La cel ce pare c-a învins Natura,

El concurează pe copiii Muzii.

El, din nimic, îți dă fripturi și poame

Și, totuși, rabdă uneori de foame...

E fabricantul nostru de iluzii.