Multiscusita minții limbă

Nu-mi spune clipa năzdrăvană

Ce mi te-a scos de mult în cale,

Ființă mașteră și vană!

Uitat-am ziua și văleatul

Ce-au înfrățit pe vremi, odată,

A mele stihuri de aramă

Cu proza ta cea nesărată.

Iscoditor, cu ochii tulburi,

Bicisnic făcător de rele,

Te-ai agățat odinioară

De haina strălucirii mele.

Și te-am răbdat să-mi stai alături

Și nime n-a putut să știe

Amarul ce l-am tras cu tine

În scurta noast' tovărășie.

O, blestemată fie clipa

Când ai purces apoi în țară

Ș-ai cumpărat tipografie

Să-mi faci revista de ocară.

Să-mi porți Luceafărul prin lume,

În cap cu proza ta neroadă,

Cu acțibilduri pe spinare

Și cu notițe slabe-n coadă.

Din pieptul zbuciumat de patimi

Eu simt cum lava și-o revarsă

Cumplita vorbelor năvală,

Potop păgân pe buza-mi arsă.

Și nu știu, nu găsesc în pripă

Destule vorbe-nfricoșate,

Cu smalț de fulgere albastre,

Să ți le sparg în cap pe toate!

Ce-ai făcut cu-a tale

Proaste combinații?

Unde-s cititorii,

Unde-s abonații,

Păcătosule, răspunde: unde-s abonații?

Nu știu ce mă ține

Să nu-ți stric eu planul,

Să vezi numai stele

Verzi ca leușteanul,

Numai stele și... luceferi verzi ca leușteanul!