Pe pieptarul veșniciei

Sumedenii negi de foc,

Galbeni, strugurii tăriei

Se răsfiră și se coc.

Lumea-și culcă fruntea-n poală,

Purecată de profeți,

Sub lumina siderală

Ce se scurge prin pereți.

Dar în fiecare noapte

Limba ei, suind pe zid,

Amăgită linge lapte

Din tărie, agurid.