I

Cine-ar putea să spună

Câți secoli au trecut

De-o lună,

De când nu te-am văzut?...

Salcâmii plini de floare

Se uită lung spre sat,

Și-n soare

Frunzișul legănat

Le-atârnă ca o barbă...

Acolo mi-am găsit

În iarbă

Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,

De-atâtea dimineți

Contemplu

O tufă de scaieți.

Pe când departe-n zare,

Mirat ca un copil,

Răsare

Un astru inutil...

Share on Twitter Share on Facebook