Iubito, fără tine

Începe-o nouă zi...

Dar cine

Le poate socoti?

Că zilele-n restriște

Se-nalță și apun

Ca niște

Baloane de săpun...

Cu mâinile sub tâmplă

Cum stau așa culcat,

Se-ntâmplă

Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrată

Prin negre rămuriști

Mi-arată

Doi ochi adânci și triști

Și-n orice strop de rouă

Văd două brațe, mici

Ca două

Picioare de furnici.

Dar dacă o lăcustă,

Din verdele talaz,

Robustă

Îmi sare pe obraz, —

Din ochii mei dispare

Mirajul interpus,

Pe care

L-am zugrăvit mai sus,

Și-n ochii mei deodată,

Ca-n alte dimineți,

S-arată

O tufă de scaieți...