Și-n vremea asta, oare,

Când eu visez mereu

La soare —

Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebună,

De-abia trezită-n zori,

Adună

Mănunchiuri mari de flori.

Se-ntreabă — ce să facă?

Și făr-a pregeta,

Ea pleacă

Întins, la casa ta.

Și nici nu bagi de seamă

Cum pasu-i furișat

Cu teamă

S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodată

Și parcă-ți pare rău.

Mirată,

Te uiți în jurul tău...

Iar ea-ntr-un suflet vine

Cu părul desfăcut

La mine,

Să-mi spuie ce-a făcut...

Așa, spre zarea largă,

Pe zi de-atâtea ori

Aleargă

Pe drumuri lungi de flori.