Târziu, când peste lanuri

Coboară spre câmpii

Noianuri

De umbre argintii;

Când luminosul crainic,

Luceafărul stingher

Și tainic

S-aprinde iar pe cer

Și cu lumina nouă

Sclipește ca un strop

De rouă

Pe vârful unui plop,

Iubirea mea fugară

De-abia s-a liniștit,

Și-afară,

Ca un copul trudit,

Pe-un maldăr de sulfine,

Cu cel din urmă gând

La tine,

Adoarme suspinând.