Noapte în ploaie

(Fragment dintr-un poem)

...Mai sus, la poalele pădurii,

Se-mbină umbrele-n coroană

Și ca-n poveste se deschide

În fața noastră o poaină:

Mesteceni albi, cu ramuri goale,

Pe margini codrul adormit

Și-n raza lunii, risipite,

Căpițe mici de fân cosit...

Aici nu-i nimeni să ne vadă

În pacea nopții-ncremenite,

O, farmec negrăit de dulce

Al sărutărilor oprite!...

Dar un fior prin noapte trece.

Șoptesc copacii îngroziți.

Un tainic murmur, — ca o apă, —

Coboară-n codrii adormiți.

Vin freamăte nelămurite,

Prevestitoare de furtună,

Și nouri vineți, colo-n zare,

Deasupra munților s-adună...

Acum pe bolta răzvrătită

Aleargă cum îi poartă vântul.

În valuri negre luna moare

Și umbra-ntunecă pământul.

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta

Ne strică fără milă rostul.

Dar colo jos, într-o căpiță

De fân, găsi-vom adăpostul...

Stăm bine-așa, sub bolta moale,

Cu frunțile alăturate

Ca doi copii cuminți. — Ne-mbată

Mirosul florilor uscate.

De peste deal abia s-aude

Un ropot repede-n păduri,

E ploaia... Pân’ la noi deodată

Ajung răzlețe picături,

Și tot mai dese cad. Un fulger

Tăria norilor despică

Vuinid departe-n munți. Iubita

S-a strâns la pieptul meu cu frică.

Simțeam atunci viața caldă

Cum tremură ca o văpaie

De foc nestins, în trupul tânăr,

Sub haina umedă de ploaie...

Cum norii-ntunecau seninul

Nemărginirilor albastre,

O noapte dulce-nvăluise

Lumina gândurilor noastre.

Dar n-a fost patimă nebună

Cu gânduri risipite-n șoapte, —

A fost un vis frumos... Și ploaia

Curgea cu ropot lung, în noapte.

.......................

.......................

La răsărit încet s-aprinde

Văpaie rece de rubin

Când printre norii rupți s-arată

Ferestre mari de cer senin.

Share on Twitter Share on Facebook