Pe cerul plin de stele nori negri se aștern

Întunecând deodată al nopții far etern.

O umbră fioroasă învăluie pământul

Și-n pacea nopții negre, vuind s-aude vântul.

Mai fi-vor pentru mine vrodată nopți cu lună?

Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună.

Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat,

Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat.

Și tunetul s-aude gemând în depărtare

Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare.

Bătut de vânturi, codrul pustiu și jalnic sună.

Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună.