Scrisori păstrate de demult...

În liniștită zi cu soare, —

Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult

Tăcerea voastră vorbitoare.

Ce fericit eram odată,

Și cât sunt ostenit de drum!

Dar ea, — pe unde-o fi acum?

Ce s-a făcut frumoasa fată?...

Că ne-am iubit ca doi nebuni,

Iar astăzi nu mai am în față

Decât un maldăr de minciuni

Legate cu un fir de ață.