Spre apusul de jăratic

Cu livezi scăldate-n aur,

Trece-un nour singuratic

Alb și mare cât un taur.

Iar în urma lui s-abate,

Gata-gata să-l ajungă,

Un țânțar cu coada lungă

Și cu aripi nemișcate.

Crește-n asfințit pojarul.

Dealurile stau s-adoarmă.

Norul tace, dar țânțarul

Umple liniștea de larmă...