Prin ce ținuturi rătăcești

Pribeagă?

În care grotă din povești

Ai hibernat — o vară-ntreagă?

O, Muza mea cu nasul mic

Și coapse fine,

Abia sculptate din nimic,

De ce te-ai dus de lângă mine?...

ți-am prins în părul inelat

Vreo floare artificială?

Te-am ofensat

Cu vreo metaforă banală?

Ori mi-ai bătut vreodată-n geam

Și, spionând perdeaua trasă,

Te-ai supărat că nu eram

Acasă?...

Vrei poate macii din livezi

Pe toți cu mâna ta să-i scuturi?

Sau te distrezi

Cu pălăria după fluturi?

N-ai adormit cumva pe-afară

Și te-ai trezit sub un umbrar,

Îndrăgostită de-un măgar

Ca-n Visul unei nopți de vară?

Cu Demonul lui Lermontof

Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?...

Nu ți-a intrat cumva-n pantof

O pietricică?

(De-aceea-mi iese șchiop și mic

Un vers, în fiecare stanță...

Vezi, tot m-ai inspirat un pic

De la distanță !)

Ori m-ai zărit vreodată stând

Cu Muza altuia? Se poate.

Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,

La toate...

Dar n-am făcut-o pe furiș

Cum fac confrații mei cu tine,

Ci pe afiș

Mi-am spus păcatul la oricine,

Și confidențele, tu știi,

Le-am dat pe față, tale-quale,

Într-un volum de Parodii

Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor

Să placă stihurile mele,

Las mărturie tuturor

Că n-ai colaborat la ele.

Că singur m-ai lăsat să scriu

O carte-ntreagă fără tine...

Și dacă totuși mai târziu

Te vei întoarce lângă mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,

Ci-n fundul călimării crunte

Muind un deget, am să-ți fac

Un benghi în frunte!