Ciobanii stau în jurul vetrei —

Afară negură și moină — 

— „Mă, Miule”, grăește unul,

„Ce stai așa?, ia zi o doină!”

Hei!.. de-asta-i arde lui acuma!...

El singur doar își știe halul... —

Sfios și necăjit răspunde: — 

— „Cu ce să cînt?... că n-am cavalul...”

— „Dar unde-i, mă?” - „Unde să fie ?...”

„L-a frînt boieru pe spinare-mi; —

— Dar și eu-n gîndul meu, de ciudă, 

I-am tras o-njurătură, barem!”