Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă,

Și, plini de ploaie și noroi,

Cu-ncredere ne-am luat de mînă,

Pornind spre casă amîndoî.

În cameră un frig de moarte...

Ea m-a-ntrebat din ochi: rămîi? —

Și-am împărțit, străini și singuri,

Același rece căpătăiu.

Și unul altuia povestea

Vieței noastre ne-am șoptit:

Ea tot-d'a-una neiubită,

Eu tot-d'a-una neiubit...

C-o dureroasă voluptate

La sîn ca doi copii ne-am strîns,

Și-n noaptea aceea, cît o viață,

Am plîns... și ne-am iubit... și am plîns...