— A cui ești fată? 

— A cui sînt nici eu nu-mi dau seamă,

N-am nici surori, nici frați, nici mamă,

Nici tată.

Spun uneori

Bătrînii ce mă țin de milă,

Dar nu pricep, — că sînt copilă

Din flori.

— Și cui ești dragă? —

— Nu-s nimănui, căci sînt de vină

Acei ce m-au lăsat străină, 

Și-n veci pribeagă...

Ba... să nu mint:

Aud că, azi o săptămînă,

M-ar fi văzut, stînd la fîntînă,

Un fiu de prinț...