Pornit-au inimi singuratici

    De tineri și fecioare,

Să dea de urma fericirei,

    În lumea asta mare.

Și fiecare se pierduse

    Pe-un drum deosebit, —

Deși spre fericire nu e

    De cît un drum menit.

Și singuraticile inimi

    În lunga rătăcire.

Pierit-au multe... și nici una

    N-a dat de fericire.

Din stolu-ntreg doar două inimi

    În goana lor nebună,

Au întîlnit-o, — dar acelea

    Merseseră-mpreună.