Eram prieteni vechi, odată,

Ba din din același sat,

Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă

Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,

Mergînd pe cîmp agale,

C-o fată, dintr-un sat aproape,

Ne-am întîlnit în cale.

„A cui ești, fa?” — i-am zis în treacăt

„Ia stăi din mers o leacă...”

„A cui să fiu?” — ea ne răspunde, 

„A cui o ști să-mi placă...”

Atît a trebuit: o vorbă,

Și-un semn cu salba mîinii, —

Și dintr-o vorbă de muiere

Azi ne mîncăm ca cîinii...