Cu trup înalt și mlădios, subțire

Ca un salcîm crescut abia de-o vară,

Ea pare că sosește dintr'o țară

Întrevăzută în închipuire...

C'un gest te farmecă de 'nfiorare.

Sau de te-atinge cu matasa rochii,

Sau de-o zărești zîmbind, sau de-i vezi ochii

Primejdioși ca nopțile pe mare...

O! glasul ei! — acorduri de cuvinte, —

Blajin, duios, ca plînsul unor strune, —

Eu îl ascult și'l cred, orice mi-ar spune,

Cum cred bătrîniî 'n cărțile lor sfinte...

Adese-ori mă ceartă, dar știu bine

Mai dulce 'n urmă o să mă desmierde;

Și sufletu-mi în sufletu-i se pierde,

Precum o rază 'n zările senine...

Ce'mi pasă dacă, e necredincioasă!...

Urască-mă sau uite-mă... tot una... 

Ea m'a iubit, — păstrîndu-și tot-de-auna

Virtutea ei: să fie 'n veci frumoasă...