Bătrânul s-arată în ușă

E gârbov sub anii cei grei.

„Stăpâne, pricepe-mi durerea:

Furi pânea copiilor mei!

Ce lesne săracii ca mine

Netrebnici pe drumuri s-aruncă!

O viață întreagă muncit-am

Și-acum îmi iei dreptul la muncă.

Din brațele mele, odată

Puternice, acum îmi rămâne

Doar unul, și-acuma cu-acesta,

Cer mila ta crudă, stăpâne!

Când nu mai sunt bun de nimica,

M-alungi, și nu ai îndurare!

Și uiți ca din brațele mele

Ești astăzi puternic și mare!

Departe nu-i ceasul din urmă

Când zilele mele s-or duce,

Căci toată răsplata vieții-mi

E-atâta: o groapă ș-o cruce!”

Patronul afară-l alungă, —

Bătrânul sub anii cei grei,

Cu glasul în lacrimi suspină:

„Furi pânea copiilor mei!”