Cînd simți că moartea e aproape 

Să stingă-n veșnicu-i repaos 

Vieața ta, — cum într-o clipă 

Se stinge-o stea pierdută-n haos;

Priveliștile depărtate, 

De peste lanurile vieții, 

Ți-apar ca niște zări albastre, 

Sub strălucirea dimineții;

Convoiurile de iluzii 

Revin din negrul lor apus, 

Și trec din nou pe dinainte-ți 

C-un farmec dureros, nespus... 

Păreri de rău se-ngînă-atuncea 

Cu ultimele-adînci suspine, 

Că pentru tot-d'a-una moare 

Și lumea care-o porți în tine...