Îmbărbătați-vă, români! Vă îndreptați greșala,

Acestor Table voi urmați și lepădați sfiala;

D-întâi temeiuri, Legea aveți și-întreaga moștenire

De nume, fapte de români și a Patriei iubire.

Oricare om veți auzi, ce către voi vorbește

Cu-al maicei voastre dulce glas răspundeți-i frățește,

Prea nobil este orice rang de orice stăpânire,

Dar toți românii sunt datori nobili a fi din fire.

Iubiți mărirea de români, cinstiți acest sfânt nume,

Și a-l cinsti îndatorați prin fapte mari pre lume,

De neamuri câte sunt greșeli vedeți în istorie,

De nedreptate vă feriți, de lene, de mândrie,

Pravili temeinice clădiți, fiți Bruți spre a le ține,

Ciceroni și Coriolani având, păstrați-i bine.

Voi duh aveți curând să fiți orice, puind silință,

D-ostași, plugași și învățați acum e trebuință,

Trei căpetenii d-aste stări ținând oblăduirea.

Pre toți ca mădulari d-un trup să-i poarte-n veci unirea,

Ostașu făr' a fi semeț, să simtă bucuria,

Când a lui sânge șiruind căștigă bătălia,

Plugașu nu pentru câștig, ci pentru cinstea mare,

Că și-a hrănit mulți frați ai săi, verse cu drag sudoare,

Iar învățatul e dator să dea poveți la toate,

Și-a fi-nvățat desăvârșit, iar nu pe jumătate;

El fie tot respunzător, el aibă îngrijire

De-a fi-ntre câte trele stări unire și iubire,

Urâți și numele de lux, de jaf, de tiranie

Și cel de aur veac la voi îndată o să vie.