Baba Neacșa, Moș Crăciun
    Așa povestesc și spun :
    Acum zic că s-au lăsat
    Nu mai vin ielele-n sat,
    De cînd un unchiaș bătrîn
    A învățat pe român,
    Să nu puie lor prinos
    Cîte-o roată de prisos,
    Precum ei obișnueau
    Pe streașină de puneau ;
    Acum caru-l pun întreg
    De lemn ce-ntr-adîns aleg.
    De atunci nu b]ntuiesc
    Decît lăcașul popesc,
    Casa de proprietar,
    Unde n-au pe strășini car ;
    Ș-acasă pe la zapciu
    Des s-aude vai ! și chiu !
    Iele prin orașe fac
    Năravul lor după plac.
    Mîini, picioare nu răpesc,
    Nici alt mădular trupesc ;
    Acum pe unde se duc
    Numai creierii usuc ;
    Cînd își frîng caru ș-îl dreg
    De minți de oameni se leg.
    Aleși preoți, dregători,
    Prezidenți, judecători,
    Coconași mai însemnați
    Pe drum rămîn fermecați.
    Și matroane vor, nu vor
    Se fac astfel jertfa lor.
    La așa împrejurări
    N-auzi decît văietări !
    Norodul se plînge mult,
    Stăpînii vrăjiți n-ascult,
    Stau țepeni, grei, ca de plumb ;
    Prea rar răspund: hurur brumb.