Capitolul II. Cele trei documente
Pe bucăţile de hârtie, jumătate distruse de umezeală, se zăreau câteva cuvinte, numai resturi indescifrabile ale unor rânduri şterse aproape în întregime. Câteva minute, lord Glenarvan le examină cu atenţie; le întoarse în toate felurile; le expuse la lumina zilei; observă cele mai mici urme; privi pe prietenii care îl măsurau cu o privire nerăbdătoare, şi zise:
— Sunt aici trei documente distincte, şi după cât se pare trei copii ale aceluiaşi document tradus în trei limbi, unul în englezeşte, altul în franţuzeşte şi al treilea în nemţeşte. Cele câteva cuvinte care au scăpat nevătămate nu lasă nici o îndoială în această privinţă.
— Dar, cel puţin, cuvintele au vreun înţeles? întrebă lady Glenarvan.
— E greu să mă pronunţ; sunt foarte incomplete.
— Poate s-ar completa un document prin altul, zise maiorul.
— Desigur, răspunse John Mangles; căci e cu neputinţă ca apa să fi ros aceste hârtii, exact în aceleaşi locuri. Alăturând crâmpeiele de fraze, vom sfârşi prin a le găsi un înţeles.
— Ceea ce vom face, zise lord Edward; dar să procedăm cu metodă. Iată mai întâi documentul în engleză.
Documentul prezenta următorul aranjament al rândurilor şi cuvintelor:
62 Bri gow.
Sink stra aland.
Skipp Gr that monit of long and ssistance lost
— Iată ceva care nu spune prea mult, zise maiorul.
— Oricum ar fi, răspunse căpitanul, este engleză curată.
— Nici o îndoială în această privinţă, zise lordul Glenarvan; cuvintele: sink, aland, that, and, lost, sunt intacte; skipp formează evident cuvântul skipper, şi e vorba de un domn Gr…, probabil căpitanul unui vas naufragiat{2}.
— Să adăugăm, zise John Mangles, cuvintele monit şi ssistance, a căror interpretare este evidentă.
— Ei, dar e ceva, spuse lady Helena.
— Din nenorocire, răspunse maiorul, lipsesc rânduri întregi. Cum să găsim numele unui vas pierdut, locul naufragiului…?
— Le vom găsi, zise lord Edward.
— Fără de îndoială, replică maiorul, care era totdeauna de părerea tuturor, dar în ce fel?
— Completând un document prin altul.
— Să încercăm! exclamă lady Helena.
A doua bucată de hârtie mai vătămată decât cealaltă nu oferea decât cuvinte izolate, aşezate în acest fel:
7 juni Glas zwei atrosen graus bringt ihnen
— E scrisă în nemţeşte, zise John Mangles, de îndată ce-şi aruncă ochii pe hârtie.
— Şi dumneata cunoşti această limbă, John? întrebă Glenarvan.
— Perfect.
— Spune-ne ce înseamnă.
— Căpitanul cercetă documentul cu atenţie şi spuse: Mai întâi, iată-ne fixaţi asupra datei evenimentului. 7 juni însemnează 7 iunie. Apropiind această cifră de cifrele documentului englez, 62, avem data completă: 7 iunie 1862.
— Foarte bine, strigă lady Helena, urmează John.
— În acelaşi rând, reluă căpitanul, găsesc cuvântul Glas, care, alăturat de cuvântul gow dat de primul document, însemnează Glasgow. E desigur vorba de o corabie din portul Glasgow.
— Aceasta e şi părerea mea, răspunse maiorul.
— Rândul al doilea lipseşte în întregime, reluă John Mangles. Dar în al treilea întâlnesc două cuvinte importante; zwei care înseamnă doi şi atrosen, sau mai bine matrosen, al cărui înţeles în limba germană este marinar.
— Probabil, răspunse lord Glenarvan.
— Mărturisesc, reluă căpitanul, că totuşi cuvântul următor graus mă încurcă. Nu ştiu cum să-l traduc. Al treilea document ne va face poate să-l înţelegem. Cât despre ultimele două cuvinte, ele se explică uşor. Bringt ihnen însemnează aduceţi-le, şi dacă le alăturăm cuvântului englez aşezat ca şi ele în rândul şapte al primului, document, vreau să spun alături de cuvântul assistance, fraza: „aduceţi-le ajutor”, reiese evidentă.
— Da! Aduceţi-le ajutor! zise lord Edward, dar unde se găsesc aceşti nenorociţi? Până acum nu avem nici o indicaţie asupra locului, şi teatrul catastrofei ne este cu totul necunoscut.
— Să sperăm că documentul francez va fi mai desluşit, zise lady Helena.
— Să vedem documentul francez, răspunse Glenarvan. Cum cunoaştem cu toţii această limbă, cercetările noastre vor fi mult mai uşoare.
Iată copia exactă al celui de-al treilea document: trois ats tania gonie austral abor contin pr cruel indi jeté ongit et 37 degrés 11’ lat
— Sunt şi cifre, spuse lady Helena. Priviţi…!
— Să procedăm cu băgare de seamă, zise lord Glenarvan, şi să începem de la capăt. Daţi-mi voie să însemnez unul câte unul cuvintele împrăştiate şi incomplete. Văd mai întâi, de la primele litere, că e vorba de o corabie cu trei catarge, al cărei nume, mulţumită documentelor englez şi francez, ne este păstrat în întregime: Britannia. Din cele două cuvinte următoare gonie şi austral, numai ultimul are un înţeles pe care îl pricepeţi cu toţii.
— Iată de acum un amănunt preţios, răspunse John Mangles; naufragiul a avut loc în emisfera australă.
— E vag, răspunse maiorul.
— Continui, răspunse lord Edward. Ah! Cuvântul abor, radicalul verbului aborder. Nenorociţii au tras la ţărm în vreo parte. Dar unde? Contin! Pe un continent? Cruel!
— Cruel! strigă John Mangles, dar iată explicaţia cuvântului nemţesc graus… grausam… „crud”!
— Să continuăm! Să continuăm! zise Glenarvan, al cărui interes era tot mai mult aţâţat pe măsură ce înţelesul cuvintelor se completa. Indi… Deci în India au fost aruncaţi marinarii. Ce înseamnă cuvântul ongit? Ah, longitudine! Iată şi latitudinea: treizeci şi şapte de grade, unsprezece minute. În fine, avem o indicaţie precisă.
— Dar lipseşte longitudinea, zise Mac Nabbs.
— Nu poţi să ai totul, dragul meu maior, răspunse lordul Edward. Şi exactitatea latitudinii e ceva. Negreşit, documentul francez este cel mai complet din toate. E evident că fiecare din ele e traducerea cuvânt cu cuvânt a celorlalte, căci toate conţin acelaşi număr de rânduri. Trebuie acum să le reunim, să le traducem într-o singură limbă şi să le căutăm înţelesul cel mai logic şi cel mai lămurit.
— Vei face traducerea în franţuzeşte, în englezeşte sau în nemţeşte? întrebă maiorul.
— În franţuzeşte, răspunse Glenarvan, pentru că cea mai mare parte din cuvintele interesante ne-au fost păstrate în această limbă.
— Înălţimea voastră are dreptate, zise John Mangles. Dealtfel, această limbă ne este cunoscută.
— Ne-am înţeles. Voi scrie documentul reunind resturile cuvintelor şi crâmpeiele de frază, respectând intervalele care le separă şi completând pe acelea al căror înţeles nu poate fi îndoielnic; apoi le vom compara şi le vom judeca.
Glenarvan luă condeiul şi după câteva clipe dădu prietenilor săi o hârtie pe care erau însemnate următoarele rânduri, aici traduse:
7 Iunie 1862 tricatargul Britannia Glasgow scufundat gonia austral spre uscat doi mateloţi căpitan Gr abor contin pr crud indi aruncat acest document longitudine şi 37°11’ latitudine Aduceţi-le ajutor pierduţi
— Un marinar preveni pe căpitan că Duncanul intra în golful Clyde şi-i ceru ordine.
— Care sunt intenţiile înălţimii voastre? zise John Mangles, adresându-se lordului Glenarvan.
— Să ajungem la Dumbarton cât mai repede, John; apoi, pe când lady Helena se va întoarce la MalcolmCastle, eu mă voi duce la Londra să supun documentul Amiralităţii.
John Mangles dădu ordinele în consecinţă, şi matelotul le transmise secundului.
— Acum, prieteni, zise lord Edward, să continuăm cercetările. Suntem pe urma unei mari catastrofe. Viaţa vreunui om depinde de înţelepciunea noastră. Să întrebuinţăm deci toată priceperea pentru ca să ghicim dezlegarea dureroasei enigme.
— Suntem gata, dragul meu Edward, răspunse lady Helena.
— Mai întâi, reluă Glenarvan, în acest document trebuie să ţinem seamă de trei lucruri bine deosebite:
1. Lucrurile pe care le ştim; 2. Cele pe care le putem presupune; 3. Cele pe care nu le ştim. Ce ştim? Că la 7 iunie 1862 o corabie cu trei catarge, Britannia, din Glasgow s-a scufundat; că doi mateloţi şi căpitanul au aruncat acest document la 37°11’ latitudine şi că cer ajutor.
— Perfect, replică maiorul.
— Ce putem presupune? reluă Glenarvan. Mai întâi că naufragiul a avut loc în mările australe, şi vă atrag atenţia asupra cuvântului gonie (gonia). Nu indică el oare numele unei ţări?
— Patagonia! exclamă lady Helena.
— Fără îndoială.
— Dar Patagonia străbătută de paralela treizeci şi şapte? întrebă maiorul.
— Aceasta e uşor de verificat, răspunse John Mangles desfăşurând o hartă a Americii meridionale. E chiar aşa. Patagonia e atinsă de paralela treizeci şi şapte. Ea taie Araucania, străbate de-a curmezişul Pampasurilor nordul ţinuturilor patagoneze şi se pierde în Atlantic.
— Bine. Să continuăm presupunerile. Cei doi mateloţi şi căpitanul, abor… abordează, ce? Contin… continentul; înţelegeţi, un continent şi nu o insulă. Ce se întâmplă cu dânşii? Aveţi aici două litere providenţiale pr… care vă fac cunoscută soarta lor.
— În adevăr aceşti nenorociţi sunt prinşi sau prizonieri. De cine? De indieni cruzi. Sunteţi convinşi? Cuvintele nu sar singure în locurile goale? Acest document nu e clar înaintea ochilor voştri? Nu se face lumină în mintea voastră?
Glenarvan vorbea cu convingere; ochii săi arătau o încredere absolută. Căldura sa se transmitea celor ce-l ascultau. Ca şi dânsul, ei exclamară: „E evident! E evident!”
Lord Edward reluă după un moment:
— Toate aceste ipoteze, prieteni, îmi par extrem de plauzibile; după mine, catastrofa a avut loc pe coastele Patagoniei. Dealtfel, voi întreba la Glasgow care era destinaţia Britanniei, şi vom şti dacă a putut să fie târâtă prin locurile acelea.
— Oh, nu avem nevoie să căutăm aşa departe, răspunse John Mangles. Am aici colecţia Mercantile and Shipping Gazette, care ne va da indicaţii precise.
— Să vedem! Să vedem, zise lady Helena.
John Mangles luă un teanc de jurnale din anul 1862, şi începu să răsfoiască repede. Căutările lui nu durară mult. Spuse cu un accent de mulţumire:
— 30 mai. Peru! Callao! încărcat pentru Glasgow, Britannia, căpitanul Grant.
— Grant! strigă lord Glenarvan, e scoţianul îndrăzneţ care a voit să fondeze o nouă Scoţie în mările Pacificului!
— Da, răspunse John Mangles, cel care în 1861 s-a îmbarcat pe Britannia la Glasgow şi despre care nu am mai avut ştiri.
— Nu mai e nici o îndoială! Nu mai e nici o îndoială! zise Glenarvan. E chiar el! Britannia a părăsit Callao la 30 mai, iar la 7 iunie, opt zile după plecarea lui, s-a pierdut pe coastele Patagoniei. Iată întreaga-i odisee în aceste resturi de cuvinte care păreau indescifrabile. Vedeţi, prieteni, că se ţine seama de ceea ce putem presupune. Cât despre cele pe care nu le ştim, ele se reduc la una singură, la gradul de longitudine care ne lipseşte.
— Ne este inutil, răspunse John Mangles, fiindcă ţara este cunoscută, şi numai cu latitudinea m-aş însărcina să merg drept la teatrul naufragiului.
— Ştim totul atunci! zise lady Glenarvan.
— Tot, draga mea Helena, şi locurile pe care marea le-a lăsat între cuvintele documentului, le voi umple fără greutate, ca şi cum aş scrie după dictarea căpitanului Grant.
Lordul Glenarvan reluă condeiul şi, fără a ezita, întocmi nota următoare:
La 7 iunie 1862, corabia cu trei catarge, Britannia, din Glasgow s-a scufundat pe coastele Patagoniei în emisfera australă.
Îndreptându-se spre pământ, doi mateloţi şi căpitanul Grant vor să încerce să abordeze continentul, unde vor fi prizonierii cruzilor indieni.
Ei au aruncat acest document la… grade longitudine şi 37°11’ latitudine. Veniţi-le în ajutor, sau vor fi pierduţi.
— Oh, dragul meu Edward, zise lady Helena, dacă nenorociţii au să-şi revadă patria, ţie îţi vor datora această fericire.
— Şi au să şi-o revadă, răspunse Glenarvan. Documentul e prea lămurit, prea clar, prea sigur, pentru ca Anglia să ezite a veni în ajutorul a trei din fiii săi, părăsiţi pe o coastă pustie. Ceea ce a făcut pentru Franklin şi atâţia alţii, o va face astăzi pentru naufragiaţii de pe Britannia!
— Dar aceşti nenorociţi, reluă lady Helena, au fără îndoială o familie care le plânge pierderea. Poate că acest sărman căpitan Grant are o soţie, are copii…
— Ai dreptate, scumpa mea Lady, şi mă însărcinez să-i înştiinţez că nu-i pierdută orice speranţă. Acum, prieteni, să ne suim pe dunetă, căci trebuie să ne fi apropiat de port.
Într-adevăr, Duncan îşi mărise iuţeala; atingea ţărmurile insulei Bute, şi lăsa valea Rothesay cu fermecătoru-i orăşel; trecu prin strâmtorile înguste ale golfului, evolua înaintea Greenock-ului, iar la orele şase seara, ancora la picioarele stâncii de bazalt din Dumbarton, încoronată de celebrul castel al eroului scoţian, Wallace.
Trăsura aştepta acolo pe lady Helena spre a o duce la MalcolmCastle, împreună cu maiorul Mac Nabbs. Lordul Glenarvan, după ce-şi îmbrăţişa soţia, se aruncă în expresul de Glasgow.
Înainte de a pleca, încredinţase unui agent dibaci o notă importantă, iar telegraful electric comunica după câteva minute ziarelor Times şi Morning Chronicle următorul aviz: „Pentru informaţii asupra corăbiei cu trei catarge, Britannia, din Glasgow, căpitan Grant, a se adresa lordului Glenarvan, MalcolmCastle, Luss, districtul Dumbarton, Scoţia”.
