Note

[1] M. Allotte de la Fuye, Jules Verne, Sa vie, son oeuvre. „Les Documentaires”, Simon Kra 1928, p. 250.

[2] M Allotte de la Fuye, op.cit, p. 108.

[3] Cf. M. Allotte de la Fuye, op.cit. p. 249.

[4] Cf. Jean Jules Verne. Jules Verne, Librairie Hachette 1973. p. 307.

[5] Idem. („Screw” înseamnă elice)

[6] Fondul Hetzel de la Biblioheque Nationale, 273.

[7] Op.cit. p. 311.

[8] „Bulletins de la Societe Jules Verne”, premiere serie, numeros 11-12-13, Juin-Septembre-Decembre 1938, Lettre nr. XXVI.

[9] Ora cinci (în engleză). Înseamnă şi o reuniune mai intimă, după-amiaza, la ora cinci.

[10] Petrecere la câmp sau în grădină (în engleză).

[11] Nume dat instrumentelor făurite de celebra familie de meşteri Guarnerius sau Guarneri, care a trăit la Cremona în secolele 17 şi 18.

[12] Compozitor francez, maestru al operei comice (1775-1834).

[13] Zeiţa vânătorii şi a Lunii, în mitologia greacă.

[14] Alt nume al zeiţei Phoebe.

[15] Tânăr păstor de care s-a îndrăgostit Diana.

[16] Personaj din mitologia greacă, însărcinat de Hera să o păzească pe Io preschimbată în vacă. Mercur 1-a adormit în sunetele flautului său şi i-a tăiat capul. Hera i-a presărat ochii pe coada păunului.

[17] Primul rege legendar al Argolidei, fiul Oceanului şi al zeiţei Thetys.

[18] Zeiţa tinereţii, fiica lui Zeus şi a Herei. La ospeţe, turna nectar în cupele zeilor.

[19] Arbori mamut.

[20] Eroul dramei „Hoţii” de Friedrich Schiller.

[21] Tânără cochetă (în spaniolă).

[22] Poet şi muzicant, fiul lui Zeus şi al Antiopei.

[23] Fiul lui Apolo şi al muzei Clio, socotit drept cel mai mare muzician al lumii antice.

[24] Zeul luminii şi al artelor, în mitologia greacă.

[25] Vocea celui care strigă în deşert (în latină). Aici în sensul de a vorbi fără a fi ascultat.

[26] Compozitor francez, de origine engleză (1784 – 1853).

[27] Amiral francez, participant la expediţii navale francize în America de Sud (1818 – 1900).

[28] Mai sus (în latină).

[29] Aparat care înregistrează numărul paşilor, indicând cu aproximaţie distanţa parcursă de un pieton.

[30] Artere principale în New York, Londra, Paris.

[31] Primul aparat din familia teleautografelor a fost inventat în 1856 de savantul italian Giovanni Caselli (1815-1891) şi botezat pantelegraf.

[32] Aparat pentru înregistrarea şi proiectarea imaginilor animate, construit în 1889 de W. K. L. Dickson, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Edison.

[33] Aparat imaginar, care apare cu acest nume şi în povestirea În secolul 29. O zi din viaţa unui jurnalist american în anul 2889.

Primele demonstraţii de transmitere a fotografiilor la distanţă au avut loc în 1903, la Paris.

[34] Ornament circular, a cărui formă o aminteşte pe aceea a rozei (trandafirului).

[35] Scriitor francez, autorul romanului pastoral „Astree” (1567-1625).

[36] Pârâu în Masivul Central (Franţa), pe malurile căruia se întâlnesc Celadon şi Astreea, eroii romanului lui d'Urfe.

[37] Una dintre primele şi cele mai mari nave din oţel, lansată în anul 1858. Ea avea lungimea de 250 m, lăţimea de 25 m, pescajul de 9 m şi o deplasare de 27 400 tone. Propulsia era asigurată de o elice, două roţi cu zbaturi laterale şi şase catarge pentru navigaţia cu pânze. În 1864 şi 1865, a fost folosită pentru instalarea cablului submarin între Europa şi America. În 1867, i-a transportat pe cetăţenii Lumii Noi dornici să viziteze Expoziţia internaţională de la Paris. A fost vândută la fier vechi în 1888.

[38] Acest sistem de aspersiune este utilizat astăzi pe scară largă, chiar dacă, în mod obişnuit, nu se folosesc conducte subterane. Adevărata ploaie artificială apare într-un alt roman al lui Jules Verne, Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, editat postum în 1919 – şi terminat, pare-se, de Michel Verne. Savantul Marcel Camaret a construit un pilon înalt de o sută de metri, legat de-o sursă de unde herţiene şi având în vârf o oglindă reflectorizantă. „Prin pilon şi oglindă, spune el, trimit unde în nori şi electrizez astfel până la saturaţie apa pe care o conţin în stare globulară. Când diferenţa de potenţial dintre acest nor şi pământ sau un nor vecin e destul de mare (.) izbucneşte furtuna şi ploaia începe să cadă. Transformarea acestui deşert în câmpie rodnică dovedeşte eficacitatea procedeului”.

[39] Adjective derivate din numele unor magnaţi americani

[40] O mie de milioane (în engleză).

[41] Iată o fericită previziune verniană, dintr-un alt domeniu decât cel al aparatelor, mecanismelor şi vehiculelor miraculoase. După cum se ştie, Marea Britanie a adoptat în ultimii ani sistemul decimal.

[42] Geograf şi cartograf german din secolul trecut.

[43] O soluţie preconizată astăzi nu numai de literatura ştiinţifico-fantastică, ci şi de arhitecţi şi constructori. Există chiar proiecte ale unor oraşe marine, prefigurate de marile staţiuni de foraj petrolier amplasate în Marea Nordului şi în Oceanul Atlantic.

[44] În 1908, savantul englez Oliver Lodge trimitea ziarului Times o scrisoare în care descria sistemul conceput de el pentru folosirea electricităţii în agricultură şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte creşterea vegetaţiei.

[45] Autorul uită că acţiunea se petrece într-un viitor nedefinit, dar oricum nu foarte apropiat şi se referă la situaţia existentă în momentul scrierii romanului.

[46] Savant francez, autor, printre altele, al unui studiu intitulat „Despre aluminiu, proprietăţile, fabricarea şi aplicaţiile sale” (1818-1881).

[47] Ultimul rege al Lydiei, ţară din Asia Minoră, vestit pentru bogăţiile sale (secolul VI î.e.n.).

[48] Bărbat având cultul eleganţei vestimentare (în engleză).

[49] Un leit-motiv al Călătoriilor extraordinare. Capitolul XII din prima parte a romanului Douăzeci de mii de leghe sub mări este intitulat chiar „Totul prin electricitate”, iar în Castelul din Carpaţi este utilizată aceeaşi formulă, „sufletul Universului”, într-o epocă dominată de regele-abur, această credinţă în atotputernicia unei forme de energie, ale cărei aplicaţii erau încă timide şi nesigure, constituie o nouă dovadă a simţului anticipator al scriitorului.

[50] Veche măsură de lungime, egală cu 120 de brase, sau 195 metri. Cablurile navelor aveau această lungime uniformă, de unde numele ancablură.

[51] Fără voie; împotriva voinţei lor (în latină).

[52] Cuţit de vânătoare (în engleză).

[53] Joc dc cuvinte: sol înseamnă şi pământ (aluzie, deci, la faptul că, insula cu elice e o construcţie artificială) şi respectiva notă muzicală care poate fi curată (naturală) sau cu accidente (bemoli, diezi).

[54] Nume dat de romani ţinuturilor locuite de gali. Aici cu sensul de Franţa, al cărei teritoriu este aproximativ acelaşi cu al vechii Galii.

[55] Anagrama Barnum-Munbar este evidentă. Prototipul real al supraintendentului, celebrul impresar Phineas Taylor Barnum (1810-1891), i-a slujit lui Jules Verne ca model şi pentru alte personaje, începând cu primul american din opera sa, Augustus Hopkins. În povestirea Humbug, Hopkins este autorul unei colosale mistificări; el asamblează din grămezi de oase de bovine scheletul unui gigantic om fosil, care stârneşte senzaţie în Statele Unite. Dialogul final este deosebit de instructiv:

— Dar ce-ţi va da celebritatea?

— Bogăţia, dacă ştiu să o folosesc; omul cunoscut poate spera orice. El poate îndrăzni şi întreprinde totul. Dacă lui Washington i-ar fi dat prin gând, după capitularea de la York Town, să expună viţei cu două capete, ar fi câştigat desigur mulţi bani”.

Evocarea în acest context a generalului revoluţiei americane nu e întâmplătoare: Barnum a cumpărat într-o zi o bătrână negresă cu care a străbătut Statele Unite, prezentând-o drept doica lui Washington!

Iată şi un alt personaj care-1 anunţă pe Calistus Munbar, cel puţin în ceea ce priveşte extravaganţa vestimentară, Fulk Ephrinell din romanul Claudius Bombarnac: „Trebuie să fie un voiajor comercial. Observ că etalează multe bijuterii, inele pe degete, ac la cravată, butoni cu vederi fotografice la manşete, brelocuri ţipătoare la lanţul de la vestă. Cu toate că n-are cercei în urechi şi nici inel în nas, nu m-aş mira să fie un american”.

[56] Ideea poate fi întâlnită în romanul lui Albert Robida, Secolul douăzeci (1883), în care însă concertele pot fi nu numai ascultate, ci şi urmărite pe ecranele telefonoscoapelor:

— Ah, se poate aplauda? întrebă Bamabette.

— Nici vorbă! răspunse dl. Ponto; spectatorii la domiciliu pot să-şi trimită şi ei aplauzele. Uite, deschid comunicaţia cu sala, poţi să aplauzi!”

[57] Rege şi poet biblic (1010-975?), î.e.n. Sunetele harpei sale îl linişteau pe Saul, predecesorul său.

[58] Cercetările întreprinse în ultimele decenii au arătat că, într-adevăr, muzica poate constitui un stimulent pentru sistemul neuro-muscular, respirator, circulator şi glandular. În mai multe ţări, muzicoterapia este folosită cu succes în stomatologie, pentru vindecarea unor boli nervoase şi pentru amortizarea şocului operator.

Cel mai larg câmp de aplicare il constituie, desigur, clinicile de psihiatrie. La cea de la Stronie-Slaska, în Polonia, metoda a fost aplicată cu succes câtorva sute de pacienţi. După cum declară specialiştii, muzica este un element tonic pentru bolnav şi un sprijin în efortul medicului de a vindeca maladia. Profesorul vest-german Dietfrid Pieschl a ajuns la concluzia că muzica poate avea uneori efecte mai salutare decât calmantele. Iar studiile cercetătorului sovietic Vladimir Tkacenko s-au concretizat într-un disc intitulat „Melodiile somnului liniştit”. Efectul cel mai relaxant este atribuit pieselor „Cântec de toamnă” de Ceaikovski, „Sonata Lunii” de Beethoven şi „Vis de dragoste” de Liszt.

[59] Autorul uită că, în Statele Unite, fluierăturile constituie o expresie frecventă a admiraţiei publicului.

[60] Se poate spune că Jules Verne cultivă un adevărat mit al oxigenului, începând cu remarca despre personajele lui Edgar Allan Poe, „indivizi de excepţie, galvanizaţi pentru a spune astfel, cum ar fi nişte oameni care ar respira un aer mai bogat în oxigen şi a căror viaţă n-ar fi decât o combustie activă” (Edgar Poe şi operele sale în Musee des families, aprilie 1864). Ideea reapare în Călătoriile şi aventurile căpitanului Hatteras, În jurul Lunii, Doctorul Ox. Tenta lirică sau ironică din lucrările citate este abandonată aici, în favoarea unei aprecieri obiective.

[61] Mari colecţionari francezi din secolul 19.

[62] Dramaturg francez, care citea cu deosebit talent rolurile personajelor din piesele sale (1807 – 1903).

[63] La o dată necunoscută, în orice caz după ce împlinise 60 de ani, Jules Verne a scris, la cererea directorului revistei Goalh's companion din Boston, un text intitulat de el însuşi Amintiri din copilărie şi din tinereţe. Descoperit în 1931, publicat acum câţiva ani, textul cuprinde următorul pasaj: „Aparţin generaţiei situate între cele două genii, Stephenson şi Edison! Şi asist acum la aceste uimitoare descoperiri, datorate în primul rând Americii, cu hotelurile sale mişcătoare, maşinile sale de făcut tartine, trotuarele sale mobile, ziarele sale din pastă „feuilletată” tipărite cu cerneală de şocolată, pe care întâi le citeşti şi apoi le mănânci!” O poantă satirică repetată, sau ecoul unui experiment fantezist care a reţinut atenţia amuzată a scriitorului? Oricum, într-un număr din septembrie 1957 al ziarului New York Post a apărut reclama mirositoare a unei cutii cu fragi. De aici şi până la ziarul comestibil nu e o distanţă de netrecut.

[64] Ministerul Comerţului, în Anglia.

[65] Târgul Mondial (în engleză).

[66] Înainte! (în engleză).

[67] Personificarea Lunii, în mitologia greacă.

[68] În Jules Verne. Viaţa şi opera sa (1828), nepoata scriitorului, Marguerite Allotte de la Fuye, scrie: „Un suveran detronat, filozof şi artist, în care e uşor de recunoscut Don Pedro, recent deposedat de tronul Braziliei, a devenit astronomul lui Standard-Island şi o călăuzeşte în nopţile înstelate”. Savant autentic, membru asociat al Academiei de Ştiinţe din Paris, împăratul Pedro al II-lea fusese într-adevăr detronat în 1889. Scriitorul, care-1 cunoscuse pe contele d'Eu, ginerele împăratului, avea să-1 cunoască şi pe acesta, după cum ne asigură autoarea biografiei citate. Omagiul pe care i-1 aduce este postum, Don Pedro murind în 1891. Dar relaţiile personale nu alterează sentimentele statornic republicane ale lui Jules Verne, mărturisite şi în romanul de faţă, în astfel de pasaje fără echivoc: „Nimic, dealtfel, nu poate să împiedice ceea ce este scris în cartea destinelor popoarelor, fie ele de origine veche sau modernă. De la 4 iunie 1894, arhipelagul hawaian e republică.” (p. 94).

[69] Colonie franceză vândută tinerei Confederaţii americane în 1803, de Napoleon Bonaparte. Astăzi, unul dintre „statele unite”.

[70] Celebru balerin al Operei din Paris (1729 – 1808).

[71] Muzician şi coregraf francez (1817-1870).

[72] Dandy englez, supranumit „Regele modei” (1778 – 1840).

[73] Un alt dandy celebru (1803-1859).

[74] În versiunea franceză a povestirii În secolul 29. O zi din viaţa unui jurnalist american în anul 2889 („Memoires de l'Academie d'Amiens”, Annee 1890, T. XXXVII p. 348 – 370), Jules Verne a adăugat, printre altele, următoarea frază: „Croitorul nu-i altul decât celebrul Wormspire, cel care-a spus atât de judicios: „Femeia nu e decât o chestiune de forme”. Marcel More, unul dintre exegeţii moderni ai scriitorului, consideră această frază „străină turnurii de spirit obişnuite a lui Jules Verne” şi o pune pe seama lecturii Viitoarei Eve a lui Villiers de l'Isle-Adam. Dar Insula cu elice, ca şi alte Călătorii extraordinare, ne oferă destule dovezi despre gustul autorului nu numai pentru maxime fictive, ci şi pentru jocuri de cuvinte foarte puţin academice.

[75] În franţuzeşte, cuvintele „cancer” şi „concert” se pronunţă oarecum la fel.

[76] Cook (1728-1779) a explorat Oceania în trei expediţii succesive şi a fost ucis în arhipelagul Sandwich.

[77] John Taurul (în engleză). Poreclă dată englezilor.

[78] Act prin care armata preia în mod ilegal puterea (în spaniolă).

[79] Americanii nu s-au declarat satisfăcuţi. Arhipelagul Hawai a devenit colonie a S. U. A. în 1898, iar în 1959 a intrat în rândul „statelor unite”.

[80] E vorba despre constituţia lui Napoleon Bonaparte, introdusă după lovitura de stat din 19 noiembrie 1799 – 18 brumar anul VIII, potrivit calendarului adoptat după marea revoluţie franceză.

[81] Ecuatorul.

[82] Cleophas, eroul romanului „Diavolul şchiop” de Lesage (1668-1747), îl eliberează pe diavolul Asmodeu, care, drept răsplată, ii arată ce se petrece sub acoperişurile madrilene – prilej pentru o satiră ascuţită a moravurilor vremii.

[83] Vânător din America de Nord, care foloseşte capcane („trape”, în engleză) pentru a prinde animale.

[84] Zeităţile casei la romani şi la etrusci. Când se mutau, stăpânii casei luau reprezentările penaţilor şi le instalau în noua locuinţă.

[85] Autorul se referă la „Războiul celor două roze” (1455-1485), purtat de marile case feudale de York şi de Lancaster, ale căror semne heraldice erau un trandafir alb, respectiv unul roşu. A învins în cele din urmă casa de Lancaster, dar războiul a avut drept rezultat o slăbire considerabilă a întregii aristocraţii engleze.

[86] În epoca scrierii romanului, calculul longitudinilor se făcea în raport cu meridianul Parisului. Printr-o înţelegere internaţională, din anul 1916 meridianul zero este cel care trece prin Observatorul de la Greenwich, aflat la 2°20'15” vest de Paris.

[87] Incertitudinea se datorează faptului că lucrările începute în 1881, la iniţiativa lui Ferdinand de Lesseps, celebrul constructor al canalului Suez, fuseseră întrerupte în 1889, din lipsă de fonduri, administratorii antreprizei fiind judecaţi pentru fraudele comise. Canalul a fost deschis navigaţiei în 1914, deci la nouă ani după moartea scriitorului.

[88] Navigator rus din secolul 18.

[89] Unitate de măsură; un braţ are aproximativ 1.62 m.

[90] Mare geograf francez (1830-1905).

[91] Port pe coasta estică a Maltei, pe atunci colonie britanică.

[92] Possession înseamnă posesiune, stâpânire; bon accueil – bună primire.

[93] Familii rivale din Verona, cărora le aparţineau Romeo şi Julieta, eroii dramei cu acelaşi nume a lui Shakespeare.

[94] Golf în care se află un mare număr de insuliţe.

[95] Cu atât mai mult (în latină).

[96] Celebru navigator francez (1729 – 1811).

[97] Insula greaca Kythera (Cerigo), era consacrată în antichitate cultului Afroditei, zeiţa frumuseţii.

[98] Misionar şi afacerist englez, stabilit la Tahiti (1796 – 1883).

[99] Scriitor şi pamfletar francez (1808 – 1890).

[100] Fiul Soarelui, în mitologia greacă. Conducând carul tatălui său, nu poate stăpâni caii şi e gata să incendieze cerul, fiind fulgerat de Zeus.

[101] Gripă (în italiană).

[102] Dramaturg francez (1791 – 1861).

[103] A zecea lună a calendarului republican francez (20 iunie – 19 iulie). Numele vine de la moissons – recolte.

[104] Navigator portughez (1560 – 1614).

[105] Navigator englez (? – 1795).

[106] Compozitori francezi, autori de operete.

[107] Aşa este numită epoca lui Ludovic al XIV-lea.

[108] Prânz, dejun (în engleză). În Franţa înseamnă gustare.

[109] Cale ferată (în engleză).

[110] Celebru roman foileton al scriitorului francez Eugene Sue (1804 – 1857).

[111] Joc de cuvinte intraductibil, în franceză, reve – vis.

[112] „Romanii din timpul decadenţei”, cunoscut tablou al pictorului Thomas Couture (1815-1879).

[113] Nume străvechi dat Marii Britanii. Vine de la falezele ei albe (alba, în latină).

[114] Prin analogie cu vechea Cartagină, una dintre cele mai mari puteri maritime ale antichităţii.

[115] Joc de cuvinte intraductibil, în franceză, manger = a mânca.

[116] Permisul de intrare în port.

[117] Celebru navigator francez, (1741 – 1788).

[118] Membri ai unei congregaţii religioase catolice.

[119] Compozitor francez (1782-1871).

[120] Moment important al ceremonialului de la curtea regilor Franţei.

[121] Cunoscute sorturi de vin franţuzesc.

[122].acoperite de lavă în anul 79 î.e.n., în urma unei puternice erupţii a vulcanului Vezuviu.

[123] Primul catarg vertical de la prova.

[124] Exploziv foarte puternic.

[125] Cu propriii ochi (în latină).

[126] Forţe al căror sediu se află în interiorul Pământului – de la Pluton, zeul infernului.

[127] Mama lui Apolo şi a Dianei. Urmărită de gelozia Herei, ea străbate un mare număr de insule până ajunge la Delos, unde-l naşte pe Apolo.

[128] De la John Wesley, întemeietorul sectei (1703 – 1791).

[129] Operetă de Offenbach.

[130] Bucăţi de fontă cu care se încărcau obuzele.

[131] Jules Verne se referă pentru prima oară la această curiozitate calendaristică în amintitul articol despre Edgar Poe, în legătură cu o povestire mai puţin cunoscută a acestuia, Trei duminici într-o săptămână. El va folosi din plin ideea în Ocolul lumii în optzeci de zile, unde Phileas Fogg câştigă pariul cu colegii de la Reform Club graţie zilei dobândite în călătoria sa spre est. Şi parcă pentru a demonstra încă o dată seriozitatea cu care se documentează, scriitorul ţine la 4 aprilie 1873, la Societatea de Geografie, al cărei membru era, o comunicare pe aceeaşi temă, intitulată Meridianele şi calendarul.

[132] Iată un pasaj din Amintiri din copilărie şi din tinereţe: „.dintre toate cărţile copilăriei mele, cea pentru care aveam o afecţiune deosebită era Robinson Elveţianul, mai mult decât pentru Robinson Crusoe. Stiu că opera lui Daniel Defoe are un sens filozofic mai profund. Este omul faţă în faţă cu sine însuşi, omul singur, omul care găseşte într-o zi urma unui picior gol pe nisip! Dar opera lui Wyss, bogată în fapte şi incidente, este mai interesantă pentru cei tineri. Este familia, tatăl, mama, copiii şi diferitele lor aptitudini. Câţi ani am petrecut pe insula lor! Cu câtă ardoare m-am asociat la descoperirile lor! Cât i-am invidiat! Iată de ce nu e de mirare că o pornire irezistibilă m-a făcut să-i pun în scenă, în Insula misterioasă, pe Robinsonii Ştiinţei şi în Doi ani de vacanţă, un întreg pensionat de Robinsoni”.

Afecţiunea faţă de romanul lui Jean-Rodolphe Wyss (1781 -1830) l-a determinat pe scriitor să publice în 1900 o urmare intitulată A doua patrie, aşa cum admiraţia faţă de Edgar Poe îl determinase să publice în 1897 Sfinxul gheţarilor, urmare la Aventurile lui Arthur Gordon Pym.

[133] Ministerul afacerilor externe.

[134] Motiv de război (în latină).

[135] După numele inventatorului becului cu gaz incandescent, chimistul austriac Karl Auer von Welsbach (1858-1929).

[136] Insulele Oceaniei se împart în trei grupuri mari: la est Polinezia, la vest Melanezia, la nord Micronezia.

[137] A nu face nimic (în italiană).

[138].adică înălţat numai până la jumătatea catargului şi nedesfăşurat complet, în semn de doliu.

[139] Aici şi acum (în latină).

[140] Aluzie la apele minerale din localitatea Vals-les-Bains (Franţa).

[141] Cei care se ocupă cu prepararea coprei ( în engleză, to make = a face, a produce).

[142] Dramaturg francez, autorul a numeroase comedii de succes (1815-1888).

[143] În limbajul teatral, înseamnă a-şi vorbi sie însuşi (din italiană).

[144] Stăpân pe sine (în latină).

[145] Aluzie ironică la masa de spiritism.

[146] Vulcani din Antarctica.

[147] În largul Filipinelor, fosa insulelor Mariane atinge adâncimea de 11 521 m.

[148] Joc de cuvinte: chintă însemnează şi acces violent de tuse şi interval de cinci note muzicale consecutive.